1. Jurnal de călătorie – Japonia 2023
2. La 12 ani de la dezastrul de la Fukushima
3. Plantează un copac, iubește natura!
4. STEM DISCOVERY WEEK 2019 at “Zinca Golescu” National College from Pitesti.

Jurnal de călătorie – Japonia 2023

În perioada 29-31 iulie 2023, a avut loc la Fukushima, Japonia, workshopul Joshikai in Fukushima, International Mentoring Workshop in Science, Engineering and Decommissioning, organizat de Nuclear Energy Agency, la care au participat și 9 eleve din România.

26 iulie 2023 Sosirea la Tokio

După o călătorie care a durat mai mult de 24 de ore, grupul de eleve participante la workshop a ajuns pe aeroportul Narita, unul din cele două aeroporturi Tokio. Șocul unei alte culturi s-a produs încă de la sosire. Trecerea prin vamă s-a făcut foarte ușor, serviciul de Imigrație bazându-se pe datele introduse în prealabil prin intermediul unei aplicații. La aeroport am schimbat bani și ne-am cumpărat cartele telefonice. Am fost așteptate de gazde care ne-au condus spre hotel. Ni s-a părut remarcabil modul în care localnicii, mulți dintre ei purtând măști medicinale pe față, așteptau pe peron în ordine și liniște, să coboare ceilalți călători din metrou. Urcarea în metrou se făcea numai după ce ultimii călători au coborât Afișajele erau bilingve, în japoneză și engleză. Am fost uimite de faptul că fotoliile din metrou puteau fi rotite, încât un grup de 4 persoane putea să  stea față în față. Din metroul care ne-a dus în Tokio am avut primul contact cu o metropolă de dimensiuni impresionante. Zgârie-nori, din metal și sticlă, autostrăzi spectaculoase, dar și foarte multă verdeață. Este un peisaj desprins dintr-o utopie science-fiction, în care omul a ajuns să fie în armonie cu natura. Ne așteptam la o aglomerație deosebită, dar de fiecare dată a părut cam la fel de aglomerat ca un oraș din România, dar nu mai mult, chiar dacă populația Tokio-ului este de aproximativ 15 milioane de locuitori.

Seara, după cazarea la hotelul Viainn din Oimachi, chiar dacă toate eram foarte obosite, am ieșit în apropiere de hotel pentru a lua cina. Am căutat un restaurant cu mâncare tradițională japoneză, și după ce am utilizat translatorul Google, fiecare ne-am decis asupra unui fel de mâncare, fără a fi sigure asupra a ceea ce am comandat. Am avut o oarecare ezitare la comandă deoarece restaurantul avea un sistem automatizat de a face comanda și de a plăti. Concret, în funcție de fotografiile cu felurile de mâncare, se apasă pe un buton pentru ceea ce alegi, plătești la un automat, primești restul, și cu bonul se merge la cel care prepară mâncarea comandată. Surpriza plăcută au fost prețurile produselor alimentare: semnificativ mai mici decât în România. O altă ”dificultate” cu care ne-am confruntat în acest prim demers de a lua masa în oraș, a fost utilizarea bețișoarelor. Dar nu a rămas nimeni nemâncat din această cauză.

Japonezii nu agreează culorile vii, ținuta lor pe stradă este stil office, mulți bărbați în cămașă albă, culorile preferate fiind alb și negru. Femeile poartă fuste sau rochii peste genunchi, au un aspect elegant, foarte puține îmbrăcate în pantaloni.

Pe stradă nu vei găsi coșuri de gunoi, fiecare persoană ține ceea ce are de aruncat pentru acasă, iar fumatul este interzis pe stradă. Există totuși locuri amenajate pentru fumători, destul de neprietenoase.

27 august Turul Tokio

Am avut oportunitatea să fim invitate de către gazde la un tur ghidat de o zi al orașului Tokio.

În primul rând am participat la un spectacol al peisajului citadin, văzut din autocar. La nivel mental știam despre cele 15 milioane de locuitori, dar călătoria prin oraș ne-a făcut să conștientizăm dimensiunea reală a metropolei. Spații verzi, foarte verzi, bine îngrijite, colorează și umplu de calm dinamismul clădirilor moderne.

Prima oprire a fost la Altarul Meiji Jingu. Altarul Meiji Jingu este unul dintre cele mai frecventate obiective turistice din Tokyo. Este situat chiar în mijlocul unui orașului, dar odată ce intri în zonă, uiți unde te afli de fapt, pentru că terenul pe care se află acest altar Shinto este ca o mică pădure. La intrarea în această zonă împădurită există o poartă uriașă „Tori”, iar poteca de pietriș spre altar este înconjurată pe ambele părți de copaci înalți. Orașul modern dispare în spatele tău și pădurea te înghite.
Shintoismul este religia indigenă a Japoniei, iar la ora actuală este practicată de aproximativ 80% din populație, în paralel cu budismul. În această religie se consideră că toate lucrurile, chiar și obiectele neînsuflețite, au un spirit. Spiritele sunt toate venerate în mod egal și sunt numite „kami” sau zei. Shinto înseamnă „calea kami”. Nu există doctrină și nici un fondator al religiei și provine din credințele colective și mitologia autohtonă. În șintoism, natura și zeii sunt una și aceeași, iar practicile care leagă oamenii de zei s-au dezvoltat de-a lungul timpului în ritualuri de rugăciune și închinare.

Acest altar Shinto este dedicat împăratului și împărătesei Meiji. Împăratul Meiji a fost primul împărat al Japoniei moderne, când Japonia și-a deschis porțile către lumea occidentală. Din păcate, altarul original a fost distrus în timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial, dar a fost reconstruit în 1958. Peste 3 milioane de oameni vizitează acest altar șintoist cu ocazia Anului Nou.

Drumul a continuat prin oraș. Am traversat canalul care înconjoară domeniul imperial, trecând pe lângă stadionul național.

A doua oprire a fost la Palatul Imperial Tokyo. Imperial Palace Plaza este reședința familiei imperiale, situată în centrul orașului Tokyo, înconjurată de copaci, flori, șanțuri cu apă și decorațiuni care amintesc de peisajul natural al Japoniei. Construit pe terenul Castelului Edo, Palatul Imperial este deschis doar de două ori pe an, de Anul Nou și de ziua de naștere a Împăratului. Oaspeții care doresc să vadă interiorul Palatului Imperial trebuie să rezerve un tur, dar fără să aibă acces dincolo de zidurile Palatului. Printre multele locuri de vizitat pe terenul palatului sunt și două poduri care formează o intrare în interiorul palatului (Lotus Moat și Nijuubashi).

Un alt obiectiv a fost Sensoji (Templul Asakusa Kannon) un templu budist situat în Asakusa, unul dintre cele mai colorate și populare temple din Tokyo .
Legenda spune că în anul 628, doi frați au pescuit o statuie a lui Kannon, zeița milei, din râul Sumida și, deși au pus statuia înapoi în râu, statuia tot revenea. Drept urmare, Sensoji a fost construit în apropiere și a fost dedicat zeiței Kannon. Templul a fost finalizat în 645, fiind cel mai vechi templu din Tokyo. Intrarea se face prin Kaminarimon (Poarta Tunetului) – poarta exterioară a Templului Sensoji și simbolul Asakusa și a întregului oraș Tokyo.

Dincolo de Poarta Hozomon se află sala principală a templului și o pagodă cu cinci etaje. Distruse în război, clădirile sunt reconstrucții relativ recente. Altarul Asakusa, construit în anul 1649 de Tokugawa Iemitsu, se află la doar câteva zeci de metri la stânga clădirii principale a templului.

Pe parcursul anului au loc diverse evenimente în zona Templului Sensoji. Cel mai mare dintre ele este Sanja Matsuri, festivalul anual al Altarului Asakusa, care se desfășoară în mai. Alte evenimente sunt Carnavalul Asakusa Samba din august și Hagoita-ichi (Piața Hagoita) la care sunt vândute vâsle din lemn decorate folosite în jocul tradițional de hanetsuki.

O stradă comercială de peste 200 de metri, numită Nakamise , cu o istorie de câteva secole, duce de la poarta exterioară la a doua poartă a templului, Hozomon. Pe lângă suveniruri tipic japoneze, cum ar fi yukata și evantaie pliabile, de-a lungul Nakamise sunt vândute diverse gustări tradiționale locale.

În drum spre masa de prânz am trecut pe lângă cabinetul primului ministru și pe lângă Biblioteca Dietei Naționale.

Următoarea oprire a fost la Turnul Tokyo, care este un turn de comunicații și observare din districtul Shiba-koen din Minato, construit în 1958. Având 332,9 metri, este a doua între cele mai înalte structuri din Japonia. Structura este un turn cu zăbrele inspirat de Turnul Eiffel, vopsit în alb și roșu pentru a respecta reglementările de siguranță  aeriană. Peste 150 de milioane de oameni au vizitat turnul. FootTown, o clădire cu patru etaje situată chiar sub turn, găzduiește muzee, restaurante și magazine.

Plecând de acolo, oaspeții pot vizita două puncte de observație. Puntea principală cu două etaje (cunoscută anterior ca Observatorul principal) se află la 150 de metri, în timp ce puntea superioară, mai mică (cunoscută anterior ca „Observatorul special”) atinge o înălțime de 249,6 metri.

Din turn am putut admira metropola, cu nenumărate clădiri uimitoare. Am văzut la etajul doi un altar Shinto, ridicat în 1977 cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înființarea companiei care a construit turnul. Ne-am amuzat, privind în jos de pe podeaua de sticlă la Turnul Tokyo, simțind fiori pe șira spinării.

Din cauza turbidității atmosferice nu s-a putut vedea limpede muntele simbol al Japoniei, Fuji, dar parcă am zărit în depărtare un contur încețoșat care îmi place să cred că era Muntele Fuji…

Traseul până la ultimul obiectiv al excursiei de o zi, Grădinile Hamarikyu, ne-a demonstrat realizările unei țări dezvoltate, cu o infrastructură incredibilă, o organizare impecabilă și o eficiență exemplară.

Grădinile Hamarikyu sunt un parc public cu un iaz, amenajat în stilul perioadei Edo, în locația vilei shogunului din secolul al XVII-lea, Tokugawa.
În 1867, shogunatul a ridicat o clădire de piatră în stil occidental ca loc de găzduire pentru diplomații străini atunci când vizitează Edo. După restaurare, locul a fost denumit de către împăratul Meiji „Palatul Hama” (Hama-rikyū ), și a continuat să fie folosit ca o casă de oaspeți de stat până la construcția Rokumeikan. În 1879, împăratul Meiji l-a primit pe prințul moștenitor Frederick William al Germaniei la Hama-rikyū, iar spre sfârșitul anului fostul președinte al Statelor Unite, Ulysses Grant, a stat o lună la Hama-rikyū în timpul vizitei sale prelungite în Japonia.
Grădina amenajată cu o suprafață de 250.216 m² include Shioiri-no-ike (lacul Tidal), fiind înconjurată de un șanț de apă de mare din Golful Tokyo. Grădina situată la gura râului Sumida a fost remodelată ca grădină publică și deschisă publicului la 1 aprilie 1946. Parcul include o grădină de bujori, o livadă de pruni și grădini cu flori specifice fiecărui anotimp.
Deja după o zi prin Tokio, ne-am familiarizat cu îngemănarea natură-civilizație umană, cu îmbinarea între modern și tradițional. Totuși, de fiecare dată, nu putem să nu observăm cum predomină avantajele fiecărui aspect, într-o armonie care ne lasă muți de uimire!

La finalul excursiei am vizitat o stradă comercială renumită, Takeshita, și am putut admira și aspectul nocturn al orașului. Am avut și experiența cinei la un restaurant futurist, unde comanda se făcea de pe o tabletă, mâncarea fiind adusă de roboței.

Vineri 28 iulie În drum spre Iwaki

Dis-de-dimineață am plecat de la gara Shinagawa, Tokyo către Iwaki, orașul care avea să ne găzduiască pentru următoarele trei zile, cât a durat workshopul. La hotelul Washington Iwaki, unde am fost cazate, deja se strânseseră și alți participanți la workshop: eleve de la 7 licee din diferite orașe din Japonia, însoțite de profesorii lor, mentori, oficialități, echipa de translatori, dl. director general NEA, William Magwood, Aleshia Duncan și mulți alții.
Pentru noi a fost foarte interesant să observăm fetele de liceu din Japonia, purtând și prin hotel uniformele personalizate în funcție de școală, dinamica relației între ele și cu profesorii lor.

29 iulie Prima zi de workshop

Workshop-ul organizat de Agenția de Energie Nucleară, și-a propus ca prin interacțiuni directe între elevi și mentori să atragă fetele să opteze pentru cariere în domeniile STEM. Această inițiativă a avut la bază constatarea că, deși performanțele școlare ale fetelor sunt similare cu cele ale băieților, în industrii și cercetare procentul de femei este foarte scăzut.

Mentorii invitați pentru discuții cu elevele din Japonia și România sunt femei care au avut succes în cariera STEM aleasă sau care sunt decidenți în politicile privind domeniul cercetării științifice,  dar care au reușit și în viața personală, având familii și copii.

Ne-am deplasat cu autobuzele în localitatea Tomioka, la Centrul de artă și media “Manabi-no-mori”

Sala era special amenajată pentru conferința internațională, punându-se la dispoziție aparate de tradus din japoneză în engleză, în această activitate fiind implicate numeroase translatoare.

După discursurile de deschidere a workshopului adresate participantelor de către Ursula DIFFU ARNAL (NEA) și Mikako YAMAMOTO de la NDF (Nuclear Damage Compensation and Decommissioning Facilitation Corporation- Corporația de compensare a daunelor nucleare și de facilitare a dezafectării) și intervențiile directorului general NEA, William D. MAGWOOD IV, și a președintelui NDF Hajimu YAMANA, auditoriul a urmărit mesajul nepoatei Mariei Skłodowska Curie, Hélène LANGEVIN-JOLIOT, care a prezentat istoria familiei ei, în care mama și bunica au excelat în domeniul științific, fiind laureate ale premiului Nobel pentru fizică și chimie, cu toate că erau femei, fiind capabile să-și întemeieze și o familie, dovedind că aceste activități nu se exclud.

Au urmat discursurile Kimiko MUROFUSHI, profesor emerit la Universitatea Ochanomizu și a Aleshiei DUNCAN, adjunct al secretarului adjunct pentru politica și cooperarea internațională în domeniul energiei nucleare, Departamentul de Energie al Statelor Unite (US DOE). La pauză s-a făcut prima fotografie de grup cu toți participanții.

După pauză, au urmat prezentările mentorilor în care și-au expus traseul profesional, ceea ce au realizat, ceea ce le-a motivat în alegerea carierei și a deciziilor pe care le-au luat în viața profesională și personală. Cercetătoare și factori decidenți din Japonia, Statele Unite, Suedia, Canada și România au devenit mentori elevelor prezente. O mândrie deosebită a fost că una dintre doamnele cu rol de mentor a fost dr. Dana NICULAE, cercetător la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Fizică și Inginerie Nucleară ”Horia Hulubei,” țara noastră fiind reprezentată și pe acest segment.
Au urmat activități pe grupuri de eleve din România și Japonia, 9 eleve din România și 41 de eleve din Japonia, activitățile desfășurate de fiecare grup fiind facilitate de către un mentor.

După masa de prânz organizată în stil japonez unde grupul internațional a socializat și informal, participanții la workshop au vizitat secțiunea de postere.

Sesiunea de postere

A fost o dublă, dacă nu triplă, experiență pentru că cercetătoarele erau toate femei, iar elevele noastre au putut vedea în ce constă realizarea unui poster, dar și prezentarea lui, temele cercetărilor în foarte multe domenii erau interesante, de mare impact și de actualitate: cercetări în biologie, medicină, fizică nucleară, chimie etc

La finalul sesiunii de postere, elevele s-au întors în sala principală unde au continuat discuțiile și activitățile sub îndrumarea mentorilor.

În paralel, profesorii însoțitori au participat la o masă rotundă, discutând probleme cu care se confruntă în activitatea didactică, rolul Cercurilor științifice ca activitate extrașcolară, rolul pregătirii suplimentare (meditații intensive) pentru admiterea la o facultate în Japonia. Am constatat atât asemănări, cât și deosebiri față de sistemul român de educație, totuși am remarcat o mai mare coerență și disciplină, importanța și respectul acordate școlii și educației fiind mai mari decât la noi.

Seara, la hotelul unde participanții au fost cazați, s-a organizat o ceremonie în cadrul căreia tinerelor li s-au înmânat certificatele de participare la Workshop de către directorul general NEA și de președintele NDF.

30 iulie Ziua 2 de workshop

Privind pe fereastra autobuzului de la hotel spre centrul cultural am observat și instantanee din viața rurală a Japoniei, plantații de orez de un verde strălucitor, case frumos așezate, pâlcuri de bambus, păduri cu plante neobișnuite pentru noi, cei din Europa.

Ziua a doua a debutat cu prelegeri ale invitaților, iar grupurile de lucru s-au reunit pentru pregătirea rapoartelor finale. Fiecare grup a folosit o metodă originală de transmitere a reflecțiilor privind cele învățare și descoperite împreună. Desene, teatrul, muzica și dansul au potențat mesajele fetelor prezentate publicului.

Și în această zi profesorii au participat la o masă rotundă.

La reuniunea comună spre sfârșitul workshopului au luat cuvântul oficialități și au urmat prezentările elevelor. A fost o plăcere să urmărim evoluția acestor fete, spontaneitatea, istețimea, ușurința cu care se exprimau.

La pauză s-a făcut fotografia finală a grupului.

Elevele din România, îmbrăcate în tradiționalele ii, au făcut o prezentare dinamică și interesantă a țării noastre, prezentare care a încântat publicul. Au vorbit despre sistemul de învățământ, bucătăria tradițională, despre istorie, obiective turistice și multe altele, au răspuns la întrebări și au dat noilor prieteni mici suveniruri.

Cei doi lideri ai organizațiilor organizatoare și-au exprimat încântarea privind desfășurarea și rezultatele workshopului și au mulțumit participanților, considerând necesară continuarea unor astfel de acțiuni menite să schimbe mentalități și tradiții vetuste.

A urmat o vizită la muzeul din Tomioka, aflat în apropiere de centrul cultural.

Seara, cele două eleve din România care au împlinit 18 ani în timpul acestei călătorii, au fost serbate de organizatori, surpriza fiind două torturi dedicate acestora.

31 iulie Vizita la Fukushima

În ultima zi a workshopului, 31 iulie, a fost organizată o vizită la Fukushima Daiichi, în care toți participanții au avut șansa de a afla ceea ce s-a întâmplat în 2011 și despre situația actuală, precum și de a vedea cât de departe a ajuns Fukushima în procesul de reconstrucție. Acest tur a fost o experiență revelatoare și ne-a schimbat viziunea privind Fukushima și despre dezastrul produs în 2011.
Intrarea în zonă s-a făcut cu luarea unor măsuri de securitate și de protecție deosebite, care au constat în purtarea unor echipamente de protecție, măști, renunțarea la bijuterii, obiecte metalice și la telefoane, interdicția de a face fotografii.
Mulți oameni încă ezită să viziteze zona Fukushima, deoarece consideră că este încă nesigură și că ar putea fi expuși la niveluri ridicate de radiații. În timpul turului, fiecare am purtat un contor Geiger. Inclusiv autobuzul în care am fost transportați era dotat cu un ecran mare pe care se putea citi valorea momentană a dozei de radiații.
Doza de radiații la care am expuși în această excursie a fost aproximativ 0,02 mSv radiații gamma și zero radiații beta. Pentru comparație, doza estimată pe care am primit-o în zborul dus-întors de la București la Tokio a fost de aproximativ 0,08-0,09 mSv, ceea ce a reprezentat cam de 4 ori doza la care am fost expuse în timpul turului.
În prima parte a vizitei am participat la o prezentare în interior, ocazie cu care am aflat despre ceea ce s-a întâmplat, despre eforturile de decontaminare, tehnologiile folosite pentru decontaminarea solului și a apei din zonă, planurile privind decontaminarea zonei ce se vor desfășura în următorii 30-40 de ani.

A urmat un tur în autobuz al principalelor zone: lângă reactorii care au explodat, am văzut suprafețe de dimensiuni enorme pe care sunt depozitate nenumărate containere cu apă tratată și grămezi de pământ acoperit cu prelate. Unele urme dezastrului sunt încă păstrate pentru a reaminti oamenilor forța nimicitoare a naturii.
Drumul până la Fukushima este presărat cu suprafețe enorme de panouri solare, dovedind direcția pe care Japonia și-a asumat-o în privința politicilor energetice. Dar între timp se continuă efortul de decontaminare, munca depusă fiind similară cu cea a furnicilor care mută un munte, cu minuțiozitate și foarte multă răbdare.
Planul de decontaminare a centralei nucleare Fukushima implică mai multe etape și eforturi menite să reducă răspândirea contaminării radioactive și să stabilizeze situația. Unele elemente-cheie ale planului includ managementul apei, stabilizarea reactorului și managementul deșeurilor. Una dintre principalele provocări la Fukushima este gestionarea cantității mari de apă contaminată utilizată pentru a răci reactoarele. Această apă trebuie tratată pentru a îndepărta izotopii radioactivi înainte de a fi eliberată sau depozitată în condiții de siguranță. Singura componentă care nu poate fi separată este tritiumul, izotop greu al hidrogenului, pentru care se dorește deversarea în ocean, diluția contribuind la reducerea nocivității apei tratate. Operatorul centralei, Tokyo Electric Power Company (TEPCO), lucrează pentru a stabiliza reactoarele avariate pentru a preveni alte eliberări de materiale radioactive. Efortul de curățare generează o cantitate semnificativă de deșeuri radioactive, care trebuie gestionate, depozitate și, în cele din urmă, eliminate în mod corespunzător și în condiții de siguranță.

Un site care oferă o vizită virtuală a ceea ce am văzut noi este la adresa

https://www.tepco.co.jp/en/insidefukushimadaiichi/index-e.html#/guide1

31 august – Seara înainte de plecarea spre România.

Ultimă seară în Tokio, oraș care ne-a fascinat și ne-a încântat, am petrecut-o plimbându-ne și pregătindu-ne pentru plecare.

1 -2 august – Călătoria spre România

Dimineața devreme am plecat spre aeroportul Haneda, de unde am plecat spre Paris unde, după o escală de aproximativ 5 ore, am pornit spre destinația finală, București, unde am ajuns după aproximativ 22 de ore de la plecare.

Concluzii la final

Într-o lume tot mai interconectată, evenimente precum acesta ne amintesc că provocările globale necesită răspunsuri globale, iar educația și schimbul de experiență joacă un rol crucial în formularea acestor răspunsuri.

Participarea celor 9 eleve din România la workshopul internațional “Joshikai in Fukushima” din cadrul programului “International Mentoring Workshop in Science, Engineering and Decommissioning” a reprezentat o oportunitate excepțională pentru dezvoltarea lor profesională, personală și culturală, a demonstrat încă o dată importanța dialogului și schimbului de idei privind rolul femeilor în știință. Prin participarea lor activă și entuziastă, elevele din România nu doar că au adus contribuții valoroase în discuțiile și activitățile desfășurate, dar au și creat legături durabile și prietenii internaționale, care pot influența pozitiv direcția viitoare a colaborării în această zonă esențială pentru viitorul nostru energetic. Discuțiile între profesorii din Japonia și din România au permis compararea sistemelor și provocărilor cu care se confruntă educația la nivel mondial.

.La fel de importantă a fost și experiența culturală, interacțiunea cu o civilizație cum este cea japoneză este o experiență care ne va rămâne vie în amintire pentru totdeauna, o incursiune fascinantă într-o cultură încărcată de tradiții și inovații uluitoare. Fiecare moment a fost o oportunitate de a descoperi noi perspective și de a ne bucura de contrastul dintre vechi și nou. Am fost captivate de amabilitatea oamenilor, de funcționalitatea și armonia mecanismelor sociale, de priveliștile spectaculoase care ne-au tăiat răsuflarea. Japonia este cu adevărat un colț de lume aparte, unde tradiția se împletește cu modernul, iar zilele petrecute aici au fost doar o mică incursiune într-un tablou cu adevărat vast și captivant.

Astfel, participarea românească la “Joshikai in Fukushima” rămâne nu doar o experiență de învățare semnificativă pentru elevele implicate, ci și un pas semnificativ spre construirea unei lumi mai bune prin înțelegere reciprocă și colaborare internațională în domeniul științei, ingineriei și tehnologiei. Cu fiecare astfel de inițiativă, deschidem porți spre cunoaștere, inovație și cooperare, modelând un viitor mai sustenabil și mai sigur pentru întreaga planetă.

La 12 ani de la dezastrul de la Fukushima

În perioada 29-31 iulie 2023, a avut loc la Fukushima, Japonia, workshopul Joshikai in Fukushima, International Mentoring Workshop in Science, Engeneering and Decommissioning, organizat de Nuclear Energy Agency, la care au participat și 9 eleve din România.

În ultima zi a workshopului, 31 iulie, a fost organizată o vizită la Fukushima Daiichi, în care toți participanții au avut șansa de a afla ceea ce s-a întâmplat în 2011 și despre situația actuală, precum și de a vedea cât de departe a ajuns Fukushima în procesul de reconstrucție. Acest tur a fost o experiență revelatoare și ne-a schimbat viziunea privind Fukushima și despre dezastrul produs în 2011. Intrarea în zonă s-a făcut cu luarea unor măsuri de securitate și de protecție deosebite, care au constat în purtarea unor echipamente de protecție, măști, renunțarea la bijuterii, obiecte metalice și la telefoane, interdicția de a face fotografii.

Mulți oameni încă ezită să viziteze zona Fukushima, deoarece consideră că este încă nesigură și că ar putea fi expuși la niveluri ridicate de radiații. În timpul turului, fiecare am purtat un contor Geiger. Inclusiv autobuzul în care am fost transportați era dotat cu un ecran mare pe care se putea citi valorea momentană a dozei de radiații.
Doza de radiații la care am expuși în această excursie a fost aproximativ 0,02 mSv radiații gamma și zero radiații beta. Pentru comparație, doza estimată pe care am primit-o în zborul dus-întors de la București la Tokio a fost de aproximativ 0,08-0,09 mSv, ceea ce a reprezentat cam de 4 ori doza la care am fost expuse în timpul turului.

În prima parte a vizitei am participat la o prezentare în interior, ocazie cu care am aflat despre ceea ce s-a întâmplat, despre eforturile de decontaminare, tehnologiile folosite pentru decontaminarea solului și a apei din zonă, planurile privind decontaminarea zonei ce se vor desfășura în următorii 30-40 de ani. A urmat un tur în autobuz al principalelor zone: lângă reactorii care au explodat, am văzut suprafețe de dimensiuni enorme pe care sunt depozitate nenumărate conteinere cu apă tratată și grămezi de pământ acoperit cu prelate. Unele urme dezastrului sunt încă păstrate pentru a reaminti oamenilor forța nimicitoare a naturii.

Turul virtual al Centralei de la Fukushima: https://www.tepco.co.jp/en/insidefukushimadaiichi/index-e.html#/guide1

Ce s-a întâmplat?

În data de 11 martie 2011, ora 9:46 Japonia a fost zguduită de un cutremur devastator cu magnitudinea de 9,1, cel mai puternic cutremur înregistrat în Japonia, care a afectat înclinarea axei Terrei, urmat de un tsunami masiv, care a măturat o zonă de aproximativ 10 km în interiorul uscatului, declanșând una dintre cele mai grave catastrofe nucleare din istorie.

Centrala nucleară Fukushima Daiichi, situată în apropiere de orașul Okuma, prefectura Fukushima, era o centrală nucleară de tip Boiling Water Reactor (BWR), construită și operată de Tokyo Electric Power Company (TEPCO). BWR-urile sunt centrale nucleare în care apa este atât moderator, cât și agent de răcire. Ele utilizează drept combustibil nuclear uraniul îmbogățit, care prin reacția de fisiune generează căldură, care, la rândul său, este folosită pentru a produce abur și pentru a acționa turbinele care generează electricitate.

Centrala nucleară a fost lovită de valuri uriașe, care au distrus echipamentele și au cauzat defecțiuni grave la mai multe reactoare nucleare. Acest eveniment a devenit cunoscut sub numele de “Accidentul de la Fukushima” sau “Dezastrul Fukushima”.

Cronologia evenimentelor:

– 11 martie 2011: Un cutremur de magnitudine 9.0 a lovit coasta de nord-est a Japoniei, generând un tsunami devastator.

– 11 martie 2011: Valul tsunami a inundat centrala nucleară Fukushima Daiichi, provocând pierderea alimentării electrice și defectarea sistemului de răcire a reactoarelor.

– 12 martie 2011: Prima explozie nucleară a avut loc în unitatea de reactor 1, după ce hidrogenul generat s-a acumulat în clădirea reactorului și a luat foc. Au început să apară informații despre scurgeri de radiații, iar autoritățile au început evacuarea a mii de oameni din zona afectată. Particulele radioactive au contaminat peste 1.000 de km pătrați, determinând 160.000 de oameni să părăsească regiunea.

– 14 martie 2011: A avut loc o explozie în reactorul nuclear Fukushima Daiichi 3, iar lucrătorii de la centrală au fost evacuați temporar din cauza nivelurilor ridicate de radiații. La scurt timp după aceea a urmat o altă explozie în reactorul 2.

– 15 martie 2011: O a treia explozie a avut loc în reactorul 4, care nu era în funcțiune la momentul cutremurului, datorită acumulării de hidrogen în clădirea reactorului.

– 12-15 martie 2011: Nivelurile ridicate de radiații au fost detectate în aer și în apropierea centralei, determinând evacuarea a mii de persoane din zonă, într-o rază de 20 de kilometri în jurul centralei.

Victime

În urma accidentului, pierderile umane directe au fost în principal cauzate de tsunami, iar numărul total al morților s-a ridicat la peste 15.000 de persoane.

Cu toate acestea, decesele cauzate de expunerea la radiații directă au fost relativ limitate, numărul oficial fiind de 2 muncitori de la centrală, care au fost afectați de o radiație extrem de mare. Efortul de decontaminare a fost un proces complex și dificil. A fost necesară evacuarea și restricționarea accesului în zonele afectate pentru a minimiza expunerea populației la radiații. De asemenea, au fost luate măsuri pentru curățarea și decontaminarea mediului înconjurător, inclusiv sol, apă și clădiri afectate.

Efortul de decontaminare:

Izotopii radioactivi eliberați în timpul dezastrului nuclear de la Fukushima includ:
a. Cesiu-137: Acest izotop are o perioadă lungă de înjumătățire și contribuie major la pericolul de radiații pe termen lung. Este ușor absorbit de plante și animale și poate rămâne în mediu timp de decenii.
b. Iod-131: Acest izotop are o perioadă de înjumătățire mai scurtă decât cesiul-137, dar este extrem de radioactiv. Poate fi absorbit de glanda tiroidă și prezintă un risc semnificativ pentru sănătate, în special pentru copii.
c. Stronțiu-90: Stronțiul-90 este un izotop cu o perioadă de înjumătățire lungă, care este adesea absorbit în organism, în oase, asemănător calciului, unde poate rămâne mulți ani.

Planul de decontaminare a centralei nucleare Fukushima implică mai multe etape și eforturi menite să reducă răspândirea contaminării radioactive și să stabilizeze situația. Unele elemente-cheie ale planului includ:

1. Managementul apei: Una dintre principalele provocări la Fukushima este gestionarea cantității mari de apă contaminată utilizată pentru a răci reactoarele. Această apă trebuie tratată pentru a îndepărta izotopii radioactivi înainte de a fi eliberată sau depozitată în condiții de siguranță. Singura componentă care nu poate fi separată este tritiumul, izotop greu al hidrogenului, pentru care se dorește deversarea în ocean, diluția contribuind la reducerea nocivității apei tratate.
2. Stabilizarea reactorului: Operatorul centralei, Tokyo Electric Power Company (TEPCO), lucrează pentru a stabiliza reactoarele avariate pentru a preveni alte eliberări de materiale radioactive.
3. Managementul deșeurilor: Efortul de curățare generează o cantitate semnificativă de deșeuri radioactive, care trebuie gestionate, depozitate și, în cele din urmă, eliminate în mod corespunzător și în condiții de siguranță.

Operatiunea de decontaminare a dezastrului de la Fukushima are ca scop limitarea contaminării radioactive de la cele trei reactoare nucleare implicate în dezastrul nuclear de la Fukushima Daiichi din 2011. Reactoarele erau vecine unele cu altele, ceea ce a îngreunat gestionarea accidentelor din cauza numărului de pericole simultane concentrate într-o zonă mică. Centrala nu a putut face față la topirea miezului la trei reactoare și la bazinele de combustibil expuse la trei unități.

Pentru a rezolva această problemă, în termen de trei luni au fost instalate sisteme de răcire automate și a fost construită o acoperire din material textil pentru a proteja clădirile de furtuni și de precipitații abundente. Au fost instalate noi detectoare pentru a urmări emisiile de gaz xenon, au fost instalate filtre pentru a reduce emisiile de contaminanți care puteau scăpa din centrală și a fost turnat ciment în apropierea fundului mării pentru a împiedica contaminanții să pătrundă accidental în ocean.

Michio Aoyama, om de știință la Institutul de Radioactivitate a Mediului de la Universitatea Fukushima, a estimat că s-au eliberat în Oceanul Pacific 18.000 de terabecquereli prin cesiul 137. La doi ani de la accident, centrala afectată încă mai elibera zilnic în ocean 30 de gigabecquereli de cesiu 137 și 5,8 miligrame de stronțiu 90. Se estimează că dezafectarea centralei va costa zeci de miliarde de dolari și va dura 30-40 de ani. Tokyo Electric Power Company (TEPCO) intenționează să îndepărteze materialul combustibilului nuclear rămas din centrale până în 2031 și 2040 sau 2050. Contaminarea solului în cele mai multe zone din Fukushima s-a redus, iar în 2018, apa contaminată încă se mai scurgea în Oceanul Pacific la o rată mult diminuată de 2 GBq pe zi.

Dozimetrie

CE ESTE NECESAR SĂ ŞTIM DESPRE RADIAŢIILE IONIZANTE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA OMULUI
GHID DE EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATEA POPULAŢIEI

https://flipbookpdf.net/web/site/9145579fce5f4172c53dcdf22cc9170684179f8b202308.pdf.html

Controverse

De la dezastrul nuclear de la Fukushima din 2011, peste 1 milion de tone de apă radioactivă s-au acumulat la centrala din centrul Japoniei. În curând, centrala nu va mai avea spațiu pentru a stoca apa, ceea ce reprezintă o mare problemă. În prezent, planul este de a o arunca în mare. Cum se poate face ca 1 milion de tone de apă radioactivă să fie potabilă?

Problema Tritiului

Plantează un copac, iubește natura!

În prezent se văd peste tot efectele schimbărilor climatice, cauzate de arderea combustibililor fosili, defrișarea excesiva a zonelor împădurite, poluarea apelor și a atmosferei cu deșeuri și mase plastice.
Un factor important în contracararea acestor efecte îl reprezintă reîmpădurirea. Copacii consolidează solul, favorizează apariția ploilor și reținerea apei, prevenind astfel alunecările de teren și inundațiile.
Plantarea copacilor și regenerarea pădurilor este factorul de intervenție umană cu cel mai mare impact pe termen mediu și lung, necesitând cele mai mici costuri și resurse necesare.

Scopul proiectului: creșterea gradului de implicare a elevilor și comunității în protejarea, regenerarea și conservarea naturii.

Obiectivul general: conservarea și regenerarea naturii.

Grup țintă: elevii și profesorii colegiului, familiile elevilor noștri, comunitatea locala

Obiective specifice:
1) conștientizarea efectelor poluării mediului și a riscurilor legate de schimbările climatice.
2) cunoașterea si accesarea informațiilor legate de clima locală /regională, fauna specifică, vegetație.
3) implicarea elevilor în activități de reîmpădurire, mai ales în zonele cu riscuri mari de alunecări de teren, inundații etc.
4) construire și montare căsuțe de păsări și hrănitoare păsări.
5) colectarea de probe de sol, apa, plante, și efectuarea unor analize în laboratoare biofizica.
6) realizarea unei expoziții cu fotografii, colaje, desene, film de scurt metraj, în urma activităților desfășurate.
7) monitorizarea zonelor reîmpădurite pentru a observa efectele benefice in consolidarea solului, revenirea speciilor sălbatice, etc.

Resurse:
• Umane: elevi și profesori ai colegiului, părinți, sponsori, parteneri.
• Materiale: portofolii, expoziție cu informații și fotografii, și film pe site-ul scolii

Sâmbătă, 2 aprilie 2022, voluntari ai proiectului Plantează un copac, iubește natura! s-au deplasat în comuna Moșoaia, Bazinet Cărbunarița, lângă Slătioare. Aici, domnul inginer Sorin Balaș de la Ocolul Silvic Pitești le-a vorbit elevilor despre importanța Siviculturii în economia României, planul de împădurire anual, care sunt politicile actuale pentru păstrarea ”aurului verde” al României.

Înainte de a începe activitatea propriu-zisă, elevilor li s-a povestit despre istoria silviculturii românești, despre pionierii acestei științe, printre care și prima femeie silvicultor din lume, Aurora Gruescu

Femei celebre – Aurora Gruescu

Elevii voluntari au plantat peste 100 de puieți, formându-se echipe ad-hoc, cu ”specialiști” în săpat, în fixat puieții în gropi și de acoperire a gropilor cu mare atenție, încât puieții să aibă șanse maxime să se prindă. Au lucrat rapid, cu seriozitate, dar cu multă bună dispoziție, vremea care de dimineață părea un pic ostilă, devenind foarte prietenoasă.

Elevii au fotografiat scene din natură, animale, plante, completând în grupuri de câte 4-5 fișe de observație a ecosistemului și file din jurnalul activității.

Elevii au folosit aplicații gratuite pentru telefonul mobil, cum ar fi PlantNet pentru recunoașterea unor plante – denumirea științifică și denumirea populară, precum și BirdIdentification pentru recunoaștea păsărilor după cântecul acestora.

Feedbackul primit din partea participanților la acțiune a fost unul excelent. Elevii au avut satisfacția de a contribui la proiectul de păstrare a pădurilor țării, au învățat multe despre ceea ce trebuie făcut concret în contextul încălzirii globale, au observat natura, au aflat practic despre plantele și animalele din zona în care au plantat puieții. Un alt element care a întărit convingerea că tinerii au apreciat la superlativ activitatea a fost întrebările: Când vom reveni? Când va fi următoarea activitate?

STEM DISCOVERY WEEK 2019 at “Zinca Golescu” National College from Pitesti.

Physics Teacher – Roman Iuliana

This is the second year in which our school organizes activities during STEM DISCOVERY WEEK.

Between February and April 2019, we organized 3 extracurricular activities meant to boost the interest of our students towards science in general and Physics in particular.

The first activity that took place on the 22nd of March, 2019,  was to repeat the Eratosthenes method to measure the circumference of the Earth. This activity was carried out by the 7th-grade students who measured the length of the shadow cast by a 1-meter stick – gnomon- on the ground. The students had the opportunity to apply what they have learned in their Maths, Geography, and Physics classes, to use different sites to perform necessary calculations, and to communicate with other foreign students to obtain the radius of the Earth.

 The second activity was a demonstrative lesson, Electric circuits, held in the 6th grade, on the 10th of April, 2019. This was inspired by a Scientix resource ESTABLISH IBSE TEACHING AND LEARNING UNITS: PHYSICS (http://www.scientix.eu/resources/details?resourceId=5011) which contains IBSE teaching and learning materials developed by the ESTABLISH project, and created for professional development together with activities for direct use in the classroom. The teaching and learning materials included in this volume are: “Light”, “Sound”, “Heating and Cooling: Designing a Low Energy Home” and “Direct Current Electricity”. From this precious resource, we have used ideas presented in Activity 1: Electric current, battery, and bulb as well as those from Activity 5: Electric elements in a DC circuit.

The third activity, Scientific Toys, held on the 17th of April reunited middle school students with high school students, in a science festival. The first part of this activity was a Science Fair, and the second one consisted of workshops in which older students helped the younger ones to understand better the physical phenomena on which some scientific toys rely. Students moved around 8 stations, and they had the opportunity to play, explore, and learn. Here we have used some ideas from the Scientix repository, ESTABLISH, Activity 1.3: Understanding shadows, Activity 1.4: Exploring white light and filters, and Activity 1.5: Exploring primary colors.

The toys we have used in this entertaining activity: for Optical instruments construction Optik Cabinet, electric circuits construction kits Hot Wires, Reflection- refraction – Laser Maze, and Mirascope,  Magnets sets, Plasma Ball, etc.