După finalizarea mobilității Erasmus+ în Slovacia, elevii participanți au completat un chestionar de satisfacție destinat să evalueze calitatea și impactul experienței. Feedback-ul colectat reflectă un nivel ridicat de implicare, rezultate semnificative în ceea ce privește învățarea și un grad larg de satisfacție față de componentele educaționale și interculturale ale programului.
În general, elevii au evaluat experiența Erasmus+ foarte pozitiv. Majoritatea au selectat „Excelent” ca evaluare generală, iar câteva răspunsuri au indicat „Foarte bun” sau „Satisfăcător” în combinație. Această satisfacție generală sugerează că programul a îndeplinit sau a depășit așteptările în ceea ce privește atât conținutul, cât și organizarea.
Cele mai apreciate activități au fost constant cele care combinau imersiunea culturală cu învățarea practică sau interactivă. Atelierele STEM în Chimie, Biologie și Inteligență Artificială au fost deosebit de apreciate, la fel ca și excursiile culturale, precum tururile orașului, vizitele la obiective turistice și excursiile în Munții Tatra sau la Prešov. Interacțiunile sociale informale, în special timpul petrecut cu elevii gazdă, au fost de asemenea menționate frecvent ca fiind memorabile și valoroase.
În ceea ce privește incluziunea, aproape toți elevii au raportat că s-au simțit complet integrați în activități. Câțiva au indicat că s-au simțit doar parțial incluși, însă niciun răspuns nu a sugerat excluderea. Aceasta indică faptul că mobilitatea a fost, în general, un succes în crearea unui mediu incluziv și participativ pentru toți elevii.
Engleza a fost limba principală de comunicare pe parcursul mobilității, deși mulți elevi au raportat că au folosit un amestec de limbi, în funcție de context. Acest aspect evidențiază rolul mobilității în încurajarea flexibilității lingvistice și a comunicării interculturale.
Elevii au identificat mai multe domenii în care au experimentat o dezvoltare semnificativă. Comunicarea în limba engleză, adaptabilitatea în medii necunoscute, încrederea în sine, înțelegerea interculturală, gestionarea timpului, precum și gândirea critică și creativă s-au numărat printre competențele menționate cel mai frecvent. Aceste rezultate demonstrează eficiența programului în promovarea atât a dezvoltării cognitive, cât și personale.
Elevii au utilizat pe scară largă instrumente digitale pe parcursul proiectului — precum documente colaborative în Google Drive, consultarea de hărți interactive, prezentări online, album foto partajat pe Google Photos, quiz-uri Kahoot!, coduri QR, prezentări legate de inteligența artificială la IBM și chiar traduceri în timp real din slovacă cu ajutorul Google Lens — mulți elevi au perceput aceste activități ca făcând parte din dezvoltarea competențelor lor digitale (60% Competențe digitale).
Majoritatea participanților s-au simțit pe deplin sprijiniți atât de profesorii însoțitori, cât și de personalul școlii gazdă. Calitatea sprijinului a fost descrisă ca fiind constantă și reconfortantă, contribuind la un sentiment general de siguranță și motivație pe parcursul întregii mobilități.
Întrebați despre competențele-cheie pe care le-au dezvoltat, elevii au menționat comunicarea în limba engleză, munca în echipă, conștientizarea culturală, competențele sociale și civice, inițiativa, vorbirea în public și rezolvarea de probleme. Aceste competențe sunt în strânsă concordanță cu obiectivele generale ale programului Erasmus+ și ilustrează modul în care această experiență a contribuit la maturizarea educațională a elevilor.
Majoritatea dezvoltării competențelor a avut loc în afara cadrului tradițional al sălii de clasă. Interacțiunile informale, vizitele culturale și timpul petrecut cu elevii gazdă au fost evidențiate ca fiind cele mai impactante contexte pentru creștere. Acest lucru sugerează că învățarea experiențială și implicarea interpersonală au fost elemente centrale în succesul programului.
Deși majoritatea elevilor au raportat provocări minime, unii au menționat dificultăți precum inițierea conversațiilor, gestionarea fricii de a fi judecați sau navigarea printre bariere culturale și lingvistice. Remarcabil este faptul că aceste provocări au fost descrise, în general, ca oportunități de dezvoltare, mai degrabă decât ca obstacole.
Reflectând asupra celor mai importante lecții învățate, elevii au subliniat îmbunătățirea colaborării, creșterea conștientizării de sine, deschiderea către noi perspective și valoarea schimbului cultural. Un element recurent în răspunsurile lor a fost conștientizarea faptului că legăturile autentice și dezvoltarea personală sunt posibile dincolo de diferențele culturale și lingvistice.
Toată lumea a exprimat dorința de a recomanda experiențele de mobilitate Erasmus+ colegilor lor. Tonul răspunsurilor reflectă un puternic sentiment de recunoștință și îmbogățire personală, confirmând relevanța și impactul programului.
O observație generală care reiese din răspunsurile la chestionar este că elevii au demonstrat o înțelegere solidă a obiectivelor mobilității Erasmus+. Pe baza răspunsurilor, se poate estima că peste 80% dintre participanți au avut o percepție clară și coerentă asupra scopului activităților și a beneficiilor urmărite, atât din punct de vedere academic, cât și personal.
Nivelul de satisfacție a variat ușor între „Excelent” și „Foarte bun”, însă marea majoritate a răspunsurilor indică un grad ridicat de mulțumire față de structura programului, activități și rezultate. Orice variație pare să fie influențată mai degrabă de așteptările individuale sau provocări personale, decât de organizarea sau desfășurarea mobilității.
Majoritatea participanților au identificat îmbunătățiri în ceea ce privește competențele transversale, precum comunicarea, adaptabilitatea, munca în echipă și încrederea în sine. Un tipar clar în răspunsuri sugerează că mediile informale – în special interacțiunile sociale și vizitele culturale – au fost cele mai eficiente contexte pentru dezvoltarea acestor competențe.
Un punct vulnerabil pentru grup a fost integrarea socială inițială, în special în ceea ce privește inițierea conversațiilor sau depășirea fricii de a fi judecați. Deși nu a fost o problemă generalizată, această preocupare a fost menționată în mai multe răspunsuri și ar trebui luată în considerare în mobilitățile viitoare, pentru a asigura o integrare timpurie și incluzivă în echipă.
O observație legată de gen arată că elevele au tendința de a pune mai mult accent pe introspecție emoțională, creștere personală și descoperire de sine, în timp ce elevii au evidențiat mai des aspecte precum consolidarea încrederii, independența și rezultatele orientate spre sarcini. Cu toate acestea, ambele grupuri au apreciat învățarea interculturală și colaborarea între colegi, indicând un scop comun și un nivel ridicat de implicare.
Feedback-ul post-mobilitate arată că această experiență Erasmus+ le-a oferit elevilor o oportunitate de învățare și dezvoltare de înaltă calitate, cu multiple fațete. Activitățile au fost bine primite, mediul a fost incluziv, iar structura de sprijin – eficientă. Programul a reușit nu doar să consolideze competențele academice și lingvistice, ci și să cultive înțelegerea interculturală, reziliența și încrederea socială. Aceste rezultate subliniază valoarea durabilă a programelor de mobilitate internațională în promovarea cetățeniei globale și a învățării pe tot parcursul vieții.
On May 19, 2025, a Physics lesson was held with the 9th-grade class H, from Zinca Golescu National College, Pitesti, Romania, under the theme Colors of the Sky, a topic proposed by NASE, as part of a project listed among UNESCO activities.
Through these special activities dedicated to exploring and understanding the phenomenon of light, the students of class 9H celebrated the International Day of Light (May 15, 2025). The aim of the activity was to stimulate curiosity and deepen students’ knowledge about light, colors, and optical phenomena through interactive discussions and practical experiments.
The session began with an open discussion about the colors of the sky in different moments of the day, in which students shared ideas and knowledge about what light is. We discussed the nature of light as a form of energy that propagates in waves and allows us to see the world around us. We also talked about how light interacts with objects and how colors appear.
The topic of colors was then introduced, along with the idea that white light is, in fact, a combination of multiple colors. To illustrate this concept, several experiments were conducted
One of the most engaging moments was the light addition experiment. Using colored flashlights (red, green, and blue), we demonstrated how the combination of different colors of light results in the creation of new colors. For example, red and green produced yellow, while the combination of all three (red, green, and blue) resulted in white light, illustrating the principle of additive color mixing.
We also used RGB color filters, which allowed students to observe how light projected onto a white screen changed when passing through various filters. This helped them understand how filters absorb certain wavelengths and allow others to pass through
We conducted two simple but effective demonstrations to highlight the diffusion of light. First, we used a hot glue stick to scatter the beam of a flashlight, observing how light spreads in a semi-transparent medium. Then, we mixed a small amount of milk into a glass of water and projected a beam of light through the solution, illustrating how suspended particles scatter light—a phenomenon similar to the diffusion of light in the atmosphere.
Throughout the activity, students were actively involved, asked relevant questions, and showed genuine interest in the topic. The combination of theory and practice made the entire experience both educational and memorable. The activity proved to be a successful and valuable experience for the 9th-grade students, enhancing their understanding of light and making the study of physics more accessible
În data de 18 martie, elevii clasei a IX-a H au participat la o activitate specială dedicată Echinocțiului de primăvară, eveniment astronomic de mare importanță care marchează începutul primăverii astronomice. În cadrul acestei activități, fiecare elev a avut ocazia să-și prezinte proiectul realizat pe această temă, explorând diverse aspecte științifice, culturale și mitologice legate de echinocțiu.
Activitatea a debutat cu o scurtă introducere în care s-a explicat semnificația acestui fenomen, momentul exact în care se produce și influența sa asupra duratei zilei și nopții. Elevii au fost entuziasmați să descopere că, în această zi, durata luminii solare este egală cu cea a întunericului pe tot globul. A urmat prezentarea proiectelor, fiecare lucrare evidențiind un aspect unic al echinocțiului. Unii elevi au abordat explicații științifice detaliate despre mișcarea de revoluție a Pământului și înclinarea axei terestre, în timp ce alții au preferat o abordare culturală, evidențiind obiceiuri și tradiții din diverse colțuri ale lumii, de la sărbătoarea Nowruz din Iran până la festivalurile celtice.
Printre cele mai apreciate proiecte s-a numărat o prezentare interactivă despre modul în care echinocțiul influențează fenomenele meteorologice și ritmurile biologice ale plantelor și animalelor. De asemenea, un grup de elevi a realizat o hartă a monumentelor megalitice aliniate cu echinocțiul, precum Stonehenge și piramidele din Egipt, stârnind curiozitatea colegilor prin ipotezele legate de cunoștințele astronomice ale civilizațiilor antice.
Activitatea s-a încheiat cu o dezbatere deschisă, în care elevii și-au exprimat opiniile despre importanța cunoașterii acestor fenomene și despre felul în care astronomia a influențat de-a lungul timpului gândirea umană. Implicarea activă a elevilor și interesul manifestat pe parcursul evenimentului au demonstrat nu doar înțelegerea temei, ci și dorința lor de a explora mai profund tainele Universului. Profesorii coordonatori au apreciat efortul depus și creativitatea prezentărilor, considerând activitatea un succes educațional remarcabil.
Între 15 și 20 iulie 2024, am avut oportunitatea să fac parte din grupul de patru profesori care au participat la cursul de formare profesională "Classroom Management Solutions for Teachers – new methodologies, effective motivation, cooperation and evaluation strategies", prin programul european Erasmus+ , derulat în Colegiul Național ”Zinca Golescu” – Pitești, în cadrul proiectului Acreditare 2023-1-RO01-KA121-SCH-000146705. Cursul s-a desfășurat în frumosul oraș Strasbourg din Franța și a fost o experiență de neuitat, atât din punct de vedere profesional, cât și cultural. Cursul a fost furnizat de organizația Europass Teacher Academy, iar facilitatorul cursului a fost Ibrahim Albasri.
Prima zi a fost dedicată prezentării a ceea ce va urma să facem la curs și a activităților externe planificate în această săptămână, precum și obiectivelor pe care le vom atinge. După câteva activități de încălzire și de spargere a gheții, menite să ne ajute să ne cunoaștem mai bine, fiecare participant s-a prezentat și a prezentat instituția din care provine, motivația alegerii cursului și problemele pe care dorește să le rezolve prin tehnicile pe care le va învăța. Un aspect deosebit al acestui curs a fost prezența profesorilor din diverse alte țări, precum Portugalia, Malta, Spania, Ungaria, Germania, Italia, Grecia și Cipru. Aceasta ne-a oferit oportunitatea de a învăța despre sistemele de învățământ și organizarea educației din aceste țări, îmbogățindu-ne astfel perspectiva asupra practicilor educaționale internaționale. Am discutat la modul general despre problemele tipice de management al clasei și despre necesitatea abordării unor tehnici eficiente și adaptate, pentru a le soluționa.
Marți, 16 iulie 2024, ne-am concentrat pe ce considerăm că reprezintă managementul clasei, de ce este important, cât de des includem în lecțiile noaste cei 4 ”C” – colaborare, comunicare, creativitate și gândire critică. Au fost prezentare diferite metode de brainstorming (Metoda celor șase pălării gânditoare, think-pair-share, adică gândește singur, în pereche, în grup), de monitorizare și de gestionare a lucrului în perechi și în cadrul grupelor (metoda Jigsaw). A fost utilizat un instrument de analiză a propriului stil de predare (centrat pe profesor sau pe elev, planificat sau spontan) ceea ce a determinat reflecția participanților asupra propriului stil de predare. De asemenea, am explorat utilizarea rubricilor de comportament și metode pentru menținerea unei învățări centrate pe elev.
După-amiaza, am luat parte la o activitate culturală memorabilă: un tur cu barca pe râul Rin, care ne-a oferit o perspectivă unică asupra orașului Strasbourg și a monumentelor sale emblematice, a istoriei acestuia.
Miercuri am analizat propriile comportamente de management ca profesori și am explorat tehnici de evaluare, cum ar fi rubricile și portofoliile. Am analizat critic și am argumentat situații tipice legate de managementul clasei prezentate prin metoda jocului de rol și am discutat despre modalitățile prin care să-i determinăm pe elevi să reflecteze asupra comportamentului lor. Sesiunea a fost extrem de utilă, oferindu-ne soluții practice pentru a face lecțiile mai atractive și mai interactive, cum ar fi organizarea lecțiilor sub forma de clasă inversată (flipped classroom), având avantaje legate de managementul timpului și de implicarea elevilor. Prin această modalitate, elevul devine elementul central, acesta exersând la școală, prin exerciții și aplicații, procese cognitive de rang superior, în taxonomia lui Bloom. S-a lucrat pe grupe, interdisciplinar, pentru a crea un proiect de lecție folosind abordarea ”clasă inversată”, ocazie cu care am descoperit noi instrumente online cum ar fi EdPuzzle, Quizalize și CapCut.
După-amiază am vizitat Parlamentul European, o experiență care ne-a îmbogățit înțelegerea asupra funcționării Uniunii Europene și a rolului educației în societatea europeană.
Astfel, joi am discutat despre motivație și am explorat instrumente TIC pentru a capta atenția elevilor și a facilita procesul de învățare. Am discutat, de asemenea, despre avantajele unor modele de instruire noi, diferite de cea clasică – bazată pe prelegere, cum ar fi: învățarea bazată de proiecte (PBL), învățarea bazată pe investigație (IBL), învățarea bazată pe problemă, soluții bazate pe natură (NBS) etc. care duc la dezvoltarea altor abilități cum ar fi organizarea, rezolvarea de probleme, autonomia, inițiativa, relațiile interpersonale, așa-numitele ”soft-skills” .
Vineri am învățat despre gestionarea diversității culturale în clasă și despre învățarea cooperativă. Am explorat moduri în care toți participanții la procesul educațional pot evalua și oferi feedback constructiv. Am aplicat cele prezentate teoretic prin găsirea unor întrebări cu răspuns deschis, menite să genereze alte întrebări pentru aprofundarea unei anumite teme, cât mai complet. Ziua s-a încheiat cu o discuție despre cazuri personale și brainstorming de strategii posibile.
Sâmbătă, cursul s-a încheiat cu o trecere în revista a tuturor conținuturilor parcurse, o sesiune de evaluare a competențelor dobândite și discuții despre feedback. Fiecare participant a primit un certificat de participare, ca recunoaștere a efortului și a progresului realizat pe parcursul cursului si s-au semnat Certificatele de Mobilitate Europass, care reliefează conținuturile parcurse, diversitatea de competențe îmbunătățite.
Prin participarea la acest curs, organizată în cadrul programului Erasmus+, am obținut numeroase beneficii, printre care familiarizarea cu metode moderne cum ar fi cea de învățare bazată pe proiecte, pentru evaluarea elevilor și oferirea de feedback, având ca obiectiv creșterea toleranței față de diversitate, perfecționarea abilităților de formulare a întrebărilor, îmbunătățirea competențelor de cooperare, a abilităților digitale, organizatorice, de management și leadership, dezvoltarea unei rețele mai puternice pentru viitoare cooperări în proiectele Erasmus+, consolidarea sentimentului de apartenență la Uniunea Europeană și perfecționarea fluenței în limba engleză, limba oficială a cursului. Participarea la acest curs de formare profesională a fost o experiență deosebit de valoroasă, oferindu-ne noi perspective și metode pentru gestionarea eficientă a clasei și pentru motivarea elevilor, reprezentând, alături de oportunitatea de dezvoltare profesională și o ocazie de creștere personală, prin explorarea diversității culturale și a frumuseților Europei.
În perioada 29-31 iulie 2023, a avut loc la Fukushima, Japonia, workshopul Joshikai in Fukushima, International Mentoring Workshop in Science, Engineering and Decommissioning, organizat de Nuclear Energy Agency, la care au participat și 9 eleve din România.
26 iulie 2023 Sosirea la Tokio
După o călătorie care a durat mai mult de 24 de ore, grupul de eleve participante la workshop a ajuns pe aeroportul Narita, unul din cele două aeroporturi Tokio. Șocul unei alte culturi s-a produs încă de la sosire. Trecerea prin vamă s-a făcut foarte ușor, serviciul de Imigrație bazându-se pe datele introduse în prealabil prin intermediul unei aplicații. La aeroport am schimbat bani și ne-am cumpărat cartele telefonice. Am fost așteptate de gazde care ne-au condus spre hotel. Ni s-a părut remarcabil modul în care localnicii, mulți dintre ei purtând măști medicinale pe față, așteptau pe peron în ordine și liniște, să coboare ceilalți călători din metrou. Urcarea în metrou se făcea numai după ce ultimii călători au coborât Afișajele erau bilingve, în japoneză și engleză. Am fost uimite de faptul că fotoliile din metrou puteau fi rotite, încât un grup de 4 persoane putea să stea față în față. Din metroul care ne-a dus în Tokio am avut primul contact cu o metropolă de dimensiuni impresionante. Zgârie-nori, din metal și sticlă, autostrăzi spectaculoase, dar și foarte multă verdeață. Este un peisaj desprins dintr-o utopie science-fiction, în care omul a ajuns să fie în armonie cu natura. Ne așteptam la o aglomerație deosebită, dar de fiecare dată a părut cam la fel de aglomerat ca un oraș din România, dar nu mai mult, chiar dacă populația Tokio-ului este de aproximativ 15 milioane de locuitori.
Seara, după cazarea la hotelul Viainn din Oimachi, chiar dacă toate eram foarte obosite, am ieșit în apropiere de hotel pentru a lua cina. Am căutat un restaurant cu mâncare tradițională japoneză, și după ce am utilizat translatorul Google, fiecare ne-am decis asupra unui fel de mâncare, fără a fi sigure asupra a ceea ce am comandat. Am avut o oarecare ezitare la comandă deoarece restaurantul avea un sistem automatizat de a face comanda și de a plăti. Concret, în funcție de fotografiile cu felurile de mâncare, se apasă pe un buton pentru ceea ce alegi, plătești la un automat, primești restul, și cu bonul se merge la cel care prepară mâncarea comandată. Surpriza plăcută au fost prețurile produselor alimentare: semnificativ mai mici decât în România. O altă ”dificultate” cu care ne-am confruntat în acest prim demers de a lua masa în oraș, a fost utilizarea bețișoarelor. Dar nu a rămas nimeni nemâncat din această cauză.
Plimbarea de după cină ne-a arătat Tokio din interior, curat, plin de verdeață, treceri de pietoni frumos marcate și semafoare care semnalizau și acustic, cu sunete din natură, cum ar fi ciripitul păsărelelor. Circulația autovehiculelor se face pe partea stângă și, din acest motiv, a trebuit să ne schimbăm anumite reflexe, de exemplu, pe ce parte să ne poziționăm la utilizarea unei scări rulante.
Din punctul de vedere al vremii: a fost deosebit de cald, iar aerul foarte umed, dar, din fericire, nu a plouat. Japonezele pe stradă folosesc umbrele de soare. Aerul condiționat funcționează peste tot. Probabil vara factura la electricitate este comparabilă cu cea la căldură din România, din timpul iernii.
Japonezii nu agreează culorile vii, ținuta lor pe stradă este stil office, mulți bărbați în cămașă albă, culorile preferate fiind alb și negru. Femeile poartă fuste sau rochii peste genunchi, au un aspect elegant, foarte puține îmbrăcate în pantaloni.
Pe stradă nu vei găsi coșuri de gunoi, fiecare persoană ține ceea ce are de aruncat pentru acasă, iar fumatul este interzis pe stradă. Există totuși locuri amenajate pentru fumători, destul de neprietenoase.
27 august Turul Tokio
Am avut oportunitatea să fim invitate de către gazde la un tur ghidat de o zi al orașului Tokio.
În primul rând am participat la un spectacol al peisajului citadin, văzut din autocar. La nivel mental știam despre cele 15 milioane de locuitori, dar călătoria prin oraș ne-a făcut să conștientizăm dimensiunea reală a metropolei. Spații verzi, foarte verzi, bine îngrijite, colorează și umplu de calm dinamismul clădirilor moderne.
Prima oprire a fost la Altarul Meiji Jingu. Altarul Meiji Jingu este unul dintre cele mai frecventate obiective turistice din Tokyo. Este situat chiar în mijlocul unui orașului, dar odată ce intri în zonă, uiți unde te afli de fapt, pentru că terenul pe care se află acest altar Shinto este ca o mică pădure. La intrarea în această zonă împădurită există o poartă uriașă „Tori”, iar poteca de pietriș spre altar este înconjurată pe ambele părți de copaci înalți. Orașul modern dispare în spatele tău și pădurea te înghite. Shintoismul este religia indigenă a Japoniei, iar la ora actuală este practicată de aproximativ 80% din populație, în paralel cu budismul. În această religie se consideră că toate lucrurile, chiar și obiectele neînsuflețite, au un spirit. Spiritele sunt toate venerate în mod egal și sunt numite „kami” sau zei. Shinto înseamnă „calea kami”. Nu există doctrină și nici un fondator al religiei și provine din credințele colective și mitologia autohtonă. În șintoism, natura și zeii sunt una și aceeași, iar practicile care leagă oamenii de zei s-au dezvoltat de-a lungul timpului în ritualuri de rugăciune și închinare.
Acest altar Shinto este dedicat împăratului și împărătesei Meiji. Împăratul Meiji a fost primul împărat al Japoniei moderne, când Japonia și-a deschis porțile către lumea occidentală. Din păcate, altarul original a fost distrus în timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial, dar a fost reconstruit în 1958. Peste 3 milioane de oameni vizitează acest altar șintoist cu ocazia Anului Nou.
Drumul a continuat prin oraș. Am traversat canalul care înconjoară domeniul imperial, trecând pe lângă stadionul național.
A doua oprire a fost la Palatul Imperial Tokyo. Imperial Palace Plaza este reședința familiei imperiale, situată în centrul orașului Tokyo, înconjurată de copaci, flori, șanțuri cu apă și decorațiuni care amintesc de peisajul natural al Japoniei. Construit pe terenul Castelului Edo, Palatul Imperial este deschis doar de două ori pe an, de Anul Nou și de ziua de naștere a Împăratului. Oaspeții care doresc să vadă interiorul Palatului Imperial trebuie să rezerve un tur, dar fără să aibă acces dincolo de zidurile Palatului. Printre multele locuri de vizitat pe terenul palatului sunt și două poduri care formează o intrare în interiorul palatului (Lotus Moat și Nijuubashi).
Un alt obiectiv a fost Sensoji (Templul Asakusa Kannon) un templu budist situat în Asakusa, unul dintre cele mai colorate și populare temple din Tokyo . Legenda spune că în anul 628, doi frați au pescuit o statuie a lui Kannon, zeița milei, din râul Sumida și, deși au pus statuia înapoi în râu, statuia tot revenea. Drept urmare, Sensoji a fost construit în apropiere și a fost dedicat zeiței Kannon. Templul a fost finalizat în 645, fiind cel mai vechi templu din Tokyo. Intrarea se face prin Kaminarimon (Poarta Tunetului) – poarta exterioară a Templului Sensoji și simbolul Asakusa și a întregului oraș Tokyo.
Dincolo de Poarta Hozomon se află sala principală a templului și o pagodă cu cinci etaje. Distruse în război, clădirile sunt reconstrucții relativ recente. Altarul Asakusa, construit în anul 1649 de Tokugawa Iemitsu, se află la doar câteva zeci de metri la stânga clădirii principale a templului.
Pe parcursul anului au loc diverse evenimente în zona Templului Sensoji. Cel mai mare dintre ele este Sanja Matsuri, festivalul anual al Altarului Asakusa, care se desfășoară în mai. Alte evenimente sunt Carnavalul Asakusa Samba din august și Hagoita-ichi (Piața Hagoita) la care sunt vândute vâsle din lemn decorate folosite în jocul tradițional de hanetsuki.
O stradă comercială de peste 200 de metri, numită Nakamise , cu o istorie de câteva secole, duce de la poarta exterioară la a doua poartă a templului, Hozomon. Pe lângă suveniruri tipic japoneze, cum ar fi yukata și evantaie pliabile, de-a lungul Nakamise sunt vândute diverse gustări tradiționale locale.
În drum spre masa de prânz am trecut pe lângă cabinetul primului ministru și pe lângă Biblioteca Dietei Naționale.
Următoarea oprire a fost la Turnul Tokyo, care este un turn de comunicații și observare din districtul Shiba-koen din Minato, construit în 1958. Având 332,9 metri, este a doua între cele mai înalte structuri din Japonia. Structura este un turn cu zăbrele inspirat de Turnul Eiffel, vopsit în alb și roșu pentru a respecta reglementările de siguranță aeriană. Peste 150 de milioane de oameni au vizitat turnul. FootTown, o clădire cu patru etaje situată chiar sub turn, găzduiește muzee, restaurante și magazine.
Plecând de acolo, oaspeții pot vizita două puncte de observație. Puntea principală cu două etaje (cunoscută anterior ca Observatorul principal) se află la 150 de metri, în timp ce puntea superioară, mai mică (cunoscută anterior ca „Observatorul special”) atinge o înălțime de 249,6 metri.
Din turn am putut admira metropola, cu nenumărate clădiri uimitoare. Am văzut la etajul doi un altar Shinto, ridicat în 1977 cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înființarea companiei care a construit turnul. Ne-am amuzat, privind în jos de pe podeaua de sticlă la Turnul Tokyo, simțind fiori pe șira spinării.
Din cauza turbidității atmosferice nu s-a putut vedea limpede muntele simbol al Japoniei, Fuji, dar parcă am zărit în depărtare un contur încețoșat care îmi place să cred că era Muntele Fuji…
Traseul până la ultimul obiectiv al excursiei de o zi, Grădinile Hamarikyu, ne-a demonstrat realizările unei țări dezvoltate, cu o infrastructură incredibilă, o organizare impecabilă și o eficiență exemplară.
Grădinile Hamarikyu sunt un parc public cu un iaz, amenajat în stilul perioadei Edo, în locația vilei shogunului din secolul al XVII-lea, Tokugawa. În 1867, shogunatul a ridicat o clădire de piatră în stil occidental ca loc de găzduire pentru diplomații străini atunci când vizitează Edo. După restaurare, locul a fost denumit de către împăratul Meiji „Palatul Hama” (Hama-rikyū ), și a continuat să fie folosit ca o casă de oaspeți de stat până la construcția Rokumeikan. În 1879, împăratul Meiji l-a primit pe prințul moștenitor Frederick William al Germaniei la Hama-rikyū, iar spre sfârșitul anului fostul președinte al Statelor Unite, Ulysses Grant, a stat o lună la Hama-rikyū în timpul vizitei sale prelungite în Japonia. Grădina amenajată cu o suprafață de 250.216 m² include Shioiri-no-ike (lacul Tidal), fiind înconjurată de un șanț de apă de mare din Golful Tokyo. Grădina situată la gura râului Sumida a fost remodelată ca grădină publică și deschisă publicului la 1 aprilie 1946. Parcul include o grădină de bujori, o livadă de pruni și grădini cu flori specifice fiecărui anotimp. Deja după o zi prin Tokio, ne-am familiarizat cu îngemănarea natură-civilizație umană, cu îmbinarea între modern și tradițional. Totuși, de fiecare dată, nu putem să nu observăm cum predomină avantajele fiecărui aspect, într-o armonie care ne lasă muți de uimire!
La finalul excursiei am vizitat o stradă comercială renumită, Takeshita, și am putut admira și aspectul nocturn al orașului. Am avut și experiența cinei la un restaurant futurist, unde comanda se făcea de pe o tabletă, mâncarea fiind adusă de roboței.
Vineri 28 iulie În drum spre Iwaki
Dis-de-dimineață am plecat de la gara Shinagawa, Tokyo către Iwaki, orașul care avea să ne găzduiască pentru următoarele trei zile, cât a durat workshopul. La hotelul Washington Iwaki, unde am fost cazate, deja se strânseseră și alți participanți la workshop: eleve de la 7 licee din diferite orașe din Japonia, însoțite de profesorii lor, mentori, oficialități, echipa de translatori, dl. director general NEA, William Magwood, Aleshia Duncan și mulți alții. Pentru noi a fost foarte interesant să observăm fetele de liceu din Japonia, purtând și prin hotel uniformele personalizate în funcție de școală, dinamica relației între ele și cu profesorii lor.
29 iulie Prima zi de workshop
Workshop-ul organizat de Agenția de Energie Nucleară, și-a propus ca prin interacțiuni directe între elevi și mentori să atragă fetele să opteze pentru cariere în domeniile STEM. Această inițiativă a avut la bază constatarea că, deși performanțele școlare ale fetelor sunt similare cu cele ale băieților, în industrii și cercetare procentul de femei este foarte scăzut.
Mentorii invitați pentru discuții cu elevele din Japonia și România sunt femei care au avut succes în cariera STEM aleasă sau care sunt decidenți în politicile privind domeniul cercetării științifice, dar care au reușit și în viața personală, având familii și copii.
Ne-am deplasat cu autobuzele în localitatea Tomioka, la Centrul de artă și media “Manabi-no-mori”
Sala era special amenajată pentru conferința internațională, punându-se la dispoziție aparate de tradus din japoneză în engleză, în această activitate fiind implicate numeroase translatoare.
După discursurile de deschidere a workshopului adresate participantelor de către Ursula DIFFU ARNAL (NEA) și Mikako YAMAMOTO de la NDF (Nuclear Damage Compensation and Decommissioning Facilitation Corporation- Corporația de compensare a daunelor nucleare și de facilitare a dezafectării) și intervențiile directorului general NEA, William D. MAGWOOD IV, și a președintelui NDF Hajimu YAMANA, auditoriul a urmărit mesajul nepoatei Mariei Skłodowska Curie, Hélène LANGEVIN-JOLIOT, care a prezentat istoria familiei ei, în care mama și bunica au excelat în domeniul științific, fiind laureate ale premiului Nobel pentru fizică și chimie, cu toate că erau femei, fiind capabile să-și întemeieze și o familie, dovedind că aceste activități nu se exclud.
Au urmat discursurile Kimiko MUROFUSHI, profesor emerit la Universitatea Ochanomizu și a Aleshiei DUNCAN, adjunct al secretarului adjunct pentru politica și cooperarea internațională în domeniul energiei nucleare, Departamentul de Energie al Statelor Unite (US DOE). La pauză s-a făcut prima fotografie de grup cu toți participanții.
După pauză, au urmat prezentările mentorilor în care și-au expus traseul profesional, ceea ce au realizat, ceea ce le-a motivat în alegerea carierei și a deciziilor pe care le-au luat în viața profesională și personală. Cercetătoare și factori decidenți din Japonia, Statele Unite, Suedia, Canada și România au devenit mentori elevelor prezente. O mândrie deosebită a fost că una dintre doamnele cu rol de mentor a fost dr. Dana NICULAE, cercetător la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Fizică și Inginerie Nucleară ”Horia Hulubei,” țara noastră fiind reprezentată și pe acest segment. Au urmat activități pe grupuri de eleve din România și Japonia, 9 eleve din România și 41 de eleve din Japonia, activitățile desfășurate de fiecare grup fiind facilitate de către un mentor.
După masa de prânz organizată în stil japonez unde grupul internațional a socializat și informal, participanții la workshop au vizitat secțiunea de postere.
Sesiunea de postere
A fost o dublă, dacă nu triplă, experiență pentru că cercetătoarele erau toate femei, iar elevele noastre au putut vedea în ce constă realizarea unui poster, dar și prezentarea lui, temele cercetărilor în foarte multe domenii erau interesante, de mare impact și de actualitate: cercetări în biologie, medicină, fizică nucleară, chimie etc
La finalul sesiunii de postere, elevele s-au întors în sala principală unde au continuat discuțiile și activitățile sub îndrumarea mentorilor.
În paralel, profesorii însoțitori au participat la o masă rotundă, discutând probleme cu care se confruntă în activitatea didactică, rolul Cercurilor științifice ca activitate extrașcolară, rolul pregătirii suplimentare (meditații intensive) pentru admiterea la o facultate în Japonia. Am constatat atât asemănări, cât și deosebiri față de sistemul român de educație, totuși am remarcat o mai mare coerență și disciplină, importanța și respectul acordate școlii și educației fiind mai mari decât la noi.
Seara, la hotelul unde participanții au fost cazați, s-a organizat o ceremonie în cadrul căreia tinerelor li s-au înmânat certificatele de participare la Workshop de către directorul general NEA și de președintele NDF.
30 iulie Ziua 2 de workshop
Privind pe fereastra autobuzului de la hotel spre centrul cultural am observat și instantanee din viața rurală a Japoniei, plantații de orez de un verde strălucitor, case frumos așezate, pâlcuri de bambus, păduri cu plante neobișnuite pentru noi, cei din Europa.
Ziua a doua a debutat cu prelegeri ale invitaților, iar grupurile de lucru s-au reunit pentru pregătirea rapoartelor finale. Fiecare grup a folosit o metodă originală de transmitere a reflecțiilor privind cele învățare și descoperite împreună. Desene, teatrul, muzica și dansul au potențat mesajele fetelor prezentate publicului.
Și în această zi profesorii au participat la o masă rotundă.
La reuniunea comună spre sfârșitul workshopului au luat cuvântul oficialități și au urmat prezentările elevelor. A fost o plăcere să urmărim evoluția acestor fete, spontaneitatea, istețimea, ușurința cu care se exprimau.
La pauză s-a făcut fotografia finală a grupului.
Elevele din România, îmbrăcate în tradiționalele ii, au făcut o prezentare dinamică și interesantă a țării noastre, prezentare care a încântat publicul. Au vorbit despre sistemul de învățământ, bucătăria tradițională, despre istorie, obiective turistice și multe altele, au răspuns la întrebări și au dat noilor prieteni mici suveniruri.
Cei doi lideri ai organizațiilor organizatoare și-au exprimat încântarea privind desfășurarea și rezultatele workshopului și au mulțumit participanților, considerând necesară continuarea unor astfel de acțiuni menite să schimbe mentalități și tradiții vetuste.
A urmat o vizită la muzeul din Tomioka, aflat în apropiere de centrul cultural.
Seara, cele două eleve din România care au împlinit 18 ani în timpul acestei călătorii, au fost serbate de organizatori, surpriza fiind două torturi dedicate acestora.
31 iulie Vizita la Fukushima
În ultima zi a workshopului, 31 iulie, a fost organizată o vizită la Fukushima Daiichi, în care toți participanții au avut șansa de a afla ceea ce s-a întâmplat în 2011 și despre situația actuală, precum și de a vedea cât de departe a ajuns Fukushima în procesul de reconstrucție. Acest tur a fost o experiență revelatoare și ne-a schimbat viziunea privind Fukushima și despre dezastrul produs în 2011. Intrarea în zonă s-a făcut cu luarea unor măsuri de securitate și de protecție deosebite, care au constat în purtarea unor echipamente de protecție, măști, renunțarea la bijuterii, obiecte metalice și la telefoane, interdicția de a face fotografii. Mulți oameni încă ezită să viziteze zona Fukushima, deoarece consideră că este încă nesigură și că ar putea fi expuși la niveluri ridicate de radiații. În timpul turului, fiecare am purtat un contor Geiger. Inclusiv autobuzul în care am fost transportați era dotat cu un ecran mare pe care se putea citi valorea momentană a dozei de radiații. Doza de radiații la care am expuși în această excursie a fost aproximativ 0,02 mSv radiații gamma și zero radiații beta. Pentru comparație, doza estimată pe care am primit-o în zborul dus-întors de la București la Tokio a fost de aproximativ 0,08-0,09 mSv, ceea ce a reprezentat cam de 4 ori doza la care am fost expuse în timpul turului. În prima parte a vizitei am participat la o prezentare în interior, ocazie cu care am aflat despre ceea ce s-a întâmplat, despre eforturile de decontaminare, tehnologiile folosite pentru decontaminarea solului și a apei din zonă, planurile privind decontaminarea zonei ce se vor desfășura în următorii 30-40 de ani.
A urmat un tur în autobuz al principalelor zone: lângă reactorii care au explodat, am văzut suprafețe de dimensiuni enorme pe care sunt depozitate nenumărate containere cu apă tratată și grămezi de pământ acoperit cu prelate. Unele urme dezastrului sunt încă păstrate pentru a reaminti oamenilor forța nimicitoare a naturii. Drumul până la Fukushima este presărat cu suprafețe enorme de panouri solare, dovedind direcția pe care Japonia și-a asumat-o în privința politicilor energetice. Dar între timp se continuă efortul de decontaminare, munca depusă fiind similară cu cea a furnicilor care mută un munte, cu minuțiozitate și foarte multă răbdare. Planul de decontaminare a centralei nucleare Fukushima implică mai multe etape și eforturi menite să reducă răspândirea contaminării radioactive și să stabilizeze situația. Unele elemente-cheie ale planului includ managementul apei, stabilizarea reactorului și managementul deșeurilor. Una dintre principalele provocări la Fukushima este gestionarea cantității mari de apă contaminată utilizată pentru a răci reactoarele. Această apă trebuie tratată pentru a îndepărta izotopii radioactivi înainte de a fi eliberată sau depozitată în condiții de siguranță. Singura componentă care nu poate fi separată este tritiumul, izotop greu al hidrogenului, pentru care se dorește deversarea în ocean, diluția contribuind la reducerea nocivității apei tratate. Operatorul centralei, Tokyo Electric Power Company (TEPCO), lucrează pentru a stabiliza reactoarele avariate pentru a preveni alte eliberări de materiale radioactive. Efortul de curățare generează o cantitate semnificativă de deșeuri radioactive, care trebuie gestionate, depozitate și, în cele din urmă, eliminate în mod corespunzător și în condiții de siguranță.
Un site care oferă o vizită virtuală a ceea ce am văzut noi este la adresa
31 august – Seara înainte de plecarea spre România.
Ultimă seară în Tokio, oraș care ne-a fascinat și ne-a încântat, am petrecut-o plimbându-ne și pregătindu-ne pentru plecare.
1 -2 august – Călătoria spre România
Dimineața devreme am plecat spre aeroportul Haneda, de unde am plecat spre Paris unde, după o escală de aproximativ 5 ore, am pornit spre destinația finală, București, unde am ajuns după aproximativ 22 de ore de la plecare.
Concluzii la final
Într-o lume tot mai interconectată, evenimente precum acesta ne amintesc că provocările globale necesită răspunsuri globale, iar educația și schimbul de experiență joacă un rol crucial în formularea acestor răspunsuri.
Participarea celor 9 eleve din România la workshopul internațional “Joshikai in Fukushima” din cadrul programului “International Mentoring Workshop in Science, Engineering and Decommissioning” a reprezentat o oportunitate excepțională pentru dezvoltarea lor profesională, personală și culturală, a demonstrat încă o dată importanța dialogului și schimbului de idei privind rolul femeilor în știință. Prin participarea lor activă și entuziastă, elevele din România nu doar că au adus contribuții valoroase în discuțiile și activitățile desfășurate, dar au și creat legături durabile și prietenii internaționale, care pot influența pozitiv direcția viitoare a colaborării în această zonă esențială pentru viitorul nostru energetic. Discuțiile între profesorii din Japonia și din România au permis compararea sistemelor și provocărilor cu care se confruntă educația la nivel mondial.
.La fel de importantă a fost și experiența culturală, interacțiunea cu o civilizație cum este cea japoneză este o experiență care ne va rămâne vie în amintire pentru totdeauna, o incursiune fascinantă într-o cultură încărcată de tradiții și inovații uluitoare. Fiecare moment a fost o oportunitate de a descoperi noi perspective și de a ne bucura de contrastul dintre vechi și nou. Am fost captivate de amabilitatea oamenilor, de funcționalitatea și armonia mecanismelor sociale, de priveliștile spectaculoase care ne-au tăiat răsuflarea. Japonia este cu adevărat un colț de lume aparte, unde tradiția se împletește cu modernul, iar zilele petrecute aici au fost doar o mică incursiune într-un tablou cu adevărat vast și captivant.
Astfel, participarea românească la “Joshikai in Fukushima” rămâne nu doar o experiență de învățare semnificativă pentru elevele implicate, ci și un pas semnificativ spre construirea unei lumi mai bune prin înțelegere reciprocă și colaborare internațională în domeniul științei, ingineriei și tehnologiei. Cu fiecare astfel de inițiativă, deschidem porți spre cunoaștere, inovație și cooperare, modelând un viitor mai sustenabil și mai sigur pentru întreaga planetă.
În perioada 29-31 iulie 2023, a avut loc la Fukushima, Japonia, workshopul Joshikai in Fukushima, International Mentoring Workshop in Science, Engeneering and Decommissioning, organizat de Nuclear Energy Agency, la care au participat și 9 eleve din România.
În ultima zi a workshopului, 31 iulie, a fost organizată o vizită la Fukushima Daiichi, în care toți participanții au avut șansa de a afla ceea ce s-a întâmplat în 2011 și despre situația actuală, precum și de a vedea cât de departe a ajuns Fukushima în procesul de reconstrucție. Acest tur a fost o experiență revelatoare și ne-a schimbat viziunea privind Fukushima și despre dezastrul produs în 2011. Intrarea în zonă s-a făcut cu luarea unor măsuri de securitate și de protecție deosebite, care au constat în purtarea unor echipamente de protecție, măști, renunțarea la bijuterii, obiecte metalice și la telefoane, interdicția de a face fotografii.
Mulți oameni încă ezită să viziteze zona Fukushima, deoarece consideră că este încă nesigură și că ar putea fi expuși la niveluri ridicate de radiații. În timpul turului, fiecare am purtat un contor Geiger. Inclusiv autobuzul în care am fost transportați era dotat cu un ecran mare pe care se putea citi valorea momentană a dozei de radiații. Doza de radiații la care am expuși în această excursie a fost aproximativ 0,02 mSv radiații gamma și zero radiații beta. Pentru comparație, doza estimată pe care am primit-o în zborul dus-întors de la București la Tokio a fost de aproximativ 0,08-0,09 mSv, ceea ce a reprezentat cam de 4 ori doza la care am fost expuse în timpul turului.
În prima parte a vizitei am participat la o prezentare în interior, ocazie cu care am aflat despre ceea ce s-a întâmplat, despre eforturile de decontaminare, tehnologiile folosite pentru decontaminarea solului și a apei din zonă, planurile privind decontaminarea zonei ce se vor desfășura în următorii 30-40 de ani. A urmat un tur în autobuz al principalelor zone: lângă reactorii care au explodat, am văzut suprafețe de dimensiuni enorme pe care sunt depozitate nenumărate conteinere cu apă tratată și grămezi de pământ acoperit cu prelate. Unele urme dezastrului sunt încă păstrate pentru a reaminti oamenilor forța nimicitoare a naturii.
În data de 11 martie 2011, ora 9:46 Japonia a fost zguduită de un cutremur devastator cu magnitudinea de 9,1, cel mai puternic cutremur înregistrat în Japonia, care a afectat înclinarea axei Terrei, urmat de un tsunami masiv, care a măturat o zonă de aproximativ 10 km în interiorul uscatului, declanșând una dintre cele mai grave catastrofe nucleare din istorie.
Centrala nucleară Fukushima Daiichi, situată în apropiere de orașul Okuma, prefectura Fukushima, era o centrală nucleară de tip Boiling Water Reactor (BWR), construită și operată de Tokyo Electric Power Company (TEPCO). BWR-urile sunt centrale nucleare în care apa este atât moderator, cât și agent de răcire. Ele utilizează drept combustibil nuclear uraniul îmbogățit, care prin reacția de fisiune generează căldură, care, la rândul său, este folosită pentru a produce abur și pentru a acționa turbinele care generează electricitate.
Centrala nucleară a fost lovită de valuri uriașe, care au distrus echipamentele și au cauzat defecțiuni grave la mai multe reactoare nucleare. Acest eveniment a devenit cunoscut sub numele de “Accidentul de la Fukushima” sau “Dezastrul Fukushima”.
Cronologia evenimentelor:
– 11 martie 2011: Un cutremur de magnitudine 9.0 a lovit coasta de nord-est a Japoniei, generând un tsunami devastator.
– 11 martie 2011: Valul tsunami a inundat centrala nucleară Fukushima Daiichi, provocând pierderea alimentării electrice și defectarea sistemului de răcire a reactoarelor.
– 12 martie 2011: Prima explozie nucleară a avut loc în unitatea de reactor 1, după ce hidrogenul generat s-a acumulat în clădirea reactorului și a luat foc. Au început să apară informații despre scurgeri de radiații, iar autoritățile au început evacuarea a mii de oameni din zona afectată. Particulele radioactive au contaminat peste 1.000 de km pătrați, determinând 160.000 de oameni să părăsească regiunea.
– 14 martie 2011: A avut loc o explozie în reactorul nuclear Fukushima Daiichi 3, iar lucrătorii de la centrală au fost evacuați temporar din cauza nivelurilor ridicate de radiații. La scurt timp după aceea a urmat o altă explozie în reactorul 2.
– 15 martie 2011: O a treia explozie a avut loc în reactorul 4, care nu era în funcțiune la momentul cutremurului, datorită acumulării de hidrogen în clădirea reactorului.
– 12-15 martie 2011: Nivelurile ridicate de radiații au fost detectate în aer și în apropierea centralei, determinând evacuarea a mii de persoane din zonă, într-o rază de 20 de kilometri în jurul centralei.
Victime
În urma accidentului, pierderile umane directe au fost în principal cauzate de tsunami, iar numărul total al morților s-a ridicat la peste 15.000 de persoane.
Cu toate acestea, decesele cauzate de expunerea la radiații directă au fost relativ limitate, numărul oficial fiind de 2 muncitori de la centrală, care au fost afectați de o radiație extrem de mare. Efortul de decontaminare a fost un proces complex și dificil. A fost necesară evacuarea și restricționarea accesului în zonele afectate pentru a minimiza expunerea populației la radiații. De asemenea, au fost luate măsuri pentru curățarea și decontaminarea mediului înconjurător, inclusiv sol, apă și clădiri afectate.
Efortul de decontaminare:
Izotopii radioactivi eliberați în timpul dezastrului nuclear de la Fukushima includ: a. Cesiu-137: Acest izotop are o perioadă lungă de înjumătățire și contribuie major la pericolul de radiații pe termen lung. Este ușor absorbit de plante și animale și poate rămâne în mediu timp de decenii. b. Iod-131: Acest izotop are o perioadă de înjumătățire mai scurtă decât cesiul-137, dar este extrem de radioactiv. Poate fi absorbit de glanda tiroidă și prezintă un risc semnificativ pentru sănătate, în special pentru copii. c. Stronțiu-90: Stronțiul-90 este un izotop cu o perioadă de înjumătățire lungă, care este adesea absorbit în organism, în oase, asemănător calciului, unde poate rămâne mulți ani.
Planul de decontaminare a centralei nucleare Fukushima implică mai multe etape și eforturi menite să reducă răspândirea contaminării radioactive și să stabilizeze situația. Unele elemente-cheie ale planului includ:
Managementul apei: Una dintre principalele provocări la Fukushima este gestionarea cantității mari de apă contaminată utilizată pentru a răci reactoarele. Această apă trebuie tratată pentru a îndepărta izotopii radioactivi înainte de a fi eliberată sau depozitată în condiții de siguranță. Singura componentă care nu poate fi separată este tritiumul, izotop greu al hidrogenului, pentru care se dorește deversarea în ocean, diluția contribuind la reducerea nocivității apei tratate.
Stabilizarea reactorului: Operatorul centralei, Tokyo Electric Power Company (TEPCO), lucrează pentru a stabiliza reactoarele avariate pentru a preveni alte eliberări de materiale radioactive.
Managementul deșeurilor: Efortul de curățare generează o cantitate semnificativă de deșeuri radioactive, care trebuie gestionate, depozitate și, în cele din urmă, eliminate în mod corespunzător și în condiții de siguranță.
Operatiunea de decontaminare a dezastrului de la Fukushima are ca scop limitarea contaminării radioactive de la cele trei reactoare nucleare implicate în dezastrul nuclear de la Fukushima Daiichi din 2011. Reactoarele erau vecine unele cu altele, ceea ce a îngreunat gestionarea accidentelor din cauza numărului de pericole simultane concentrate într-o zonă mică. Centrala nu a putut face față la topirea miezului la trei reactoare și la bazinele de combustibil expuse la trei unități.
Pentru a rezolva această problemă, în termen de trei luni au fost instalate sisteme de răcire automate și a fost construită o acoperire din material textil pentru a proteja clădirile de furtuni și de precipitații abundente. Au fost instalate noi detectoare pentru a urmări emisiile de gaz xenon, au fost instalate filtre pentru a reduce emisiile de contaminanți care puteau scăpa din centrală și a fost turnat ciment în apropierea fundului mării pentru a împiedica contaminanții să pătrundă accidental în ocean.
Michio Aoyama, om de știință la Institutul de Radioactivitate a Mediului de la Universitatea Fukushima, a estimat că s-au eliberat în Oceanul Pacific 18.000 de terabecquereli prin cesiul 137. La doi ani de la accident, centrala afectată încă mai elibera zilnic în ocean 30 de gigabecquereli de cesiu 137 și 5,8 miligrame de stronțiu 90. Se estimează că dezafectarea centralei va costa zeci de miliarde de dolari și va dura 30-40 de ani. Tokyo Electric Power Company (TEPCO) intenționează să îndepărteze materialul combustibilului nuclear rămas din centrale până în 2031 și 2040 sau 2050. Contaminarea solului în cele mai multe zone din Fukushima s-a redus, iar în 2018, apa contaminată încă se mai scurgea în Oceanul Pacific la o rată mult diminuată de 2 GBq pe zi.
Dozimetrie
CE ESTE NECESAR SĂ ŞTIM DESPRE RADIAŢIILE IONIZANTE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA OMULUI GHID DE EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATEA POPULAŢIEI
De la dezastrul nuclear de la Fukushima din 2011, peste 1 milion de tone de apă radioactivă s-au acumulat la centrala din centrul Japoniei. În curând, centrala nu va mai avea spațiu pentru a stoca apa, ceea ce reprezintă o mare problemă. În prezent, planul este de a o arunca în mare. Cum se poate face ca 1 milion de tone de apă radioactivă să fie potabilă?
Chiar de la început, programul Erasmus a devenit unul dintre cele mai valoroase instrumente europene pentru schimburi de experiență între instituții educaționale, promovând schimbul de bune practici. În cadrul proiectul Erasmus+ cu numărul 2021-1-RO01-KA121-SCH-000019456, Colegiul Național “Zinca Golescu” din Pitești a organizat o acțiune de mobilitate de grup în domeniul educației școlare, concentrându-se pe teme din domeniile STEM. Această experiență a avut loc în perioada 1 – 5 iunie 2023, gazdă fiind liceul PPMG “Akad. Ivan Tsenov”, din orașul Vratsa din Bulgaria.
Cei zece elevi piteșteni, cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani, au fost primiți cu căldură și au fost implicați, alături de elevii bulgari, într-un program amplu și interactiv, gândit de echipele de profesori din cele două școli, care a avut ca scop să le ofere cunoștințe și să le dezvolte abilități în domeniile STEM, printr-o experiență de învățare inovatoare.
Una dintre activități fost participarea la Festivalul Științei și Ecologiei organizat la Școala PPMG “Akad. Ivan Tsenov”, în Vratsa, Bulgaria. Acest eveniment a permis elevilor să se implice activ în învățare prin experiment, să-și dezvolte gândirea critică, alături de capacitatea de rezolvare a problemelor, prin colaborare și creativitate. Festivalul a facilitat schimbul de bune practici în domeniul educației STEM prin accentul pe care l-a pus pe conștientizarea problemelor ecologice și a importanței practicilor durabile, elevii fiind încurajați să reflecteze asupra impactului activităților umane asupra mediului și să exploreze găsirea de soluții, în lumina responsabilității sociale.
O altă activitate interesantă prin dezvoltarea înțelegerii principiilor din spatele iluziilor optice și a dezvoltării unor abilități practice a fost workshopul legat de optica geometrică. Elevii au utilizat cele învățate la școală despre reflexia luminii și au învățat cum pot crea iluzii optice folosind materiale obișnuite. Activitatea de construire a unui spectroscop cu CD a oferit elevilor oportunitatea de a înțelege noțiuni de spectroscopie/spectrometrie și de descompunere a luminii în radiații de diferite lungimi de undă. Ei au aflat despre spectrele de emisie și absorbție și cum se obțin în astrofizică informații despre stele, prin analiza datelor spectrale.
În workshopul de introducere în designul asistat de calculator (CAD) și imprimare 3D elevii și-au testat creativitatea și au aflat aplicațiile tehnologiei 3D. Au învățat cum să modeleze colaborativ diferite obiecte, utilizând platforma Onshape.com și au creat propriul lor design pentru imprimarea 3D.
De asemenea, arta și-a făcut simțită prezența în cadrul a două ateliere creative, elevii explorând conexiunea dintre astronomie și artă. Au învățat despre stele, constelații și au creat design-uri unice, pictând tricouri cu vopseluri fosforescente, pe care le-au admirat la căderea întunericului. Prin discuțiile libere purtate în cadrul activității “Copii născuți din stele” elevii au sesizat apropierea literaturii de anumite teme științifice, adâncindu-și înțelegerea fenomenelor astrofizice, după care au urmărit traiectoria Stației Spațiale Internaționale și au aflat cum se utilizează cele mai simple instrumente astronomice, cuadrantul și astrolabul.
O altă activitate practică outdoor, interdisciplinară, chimie-ecologie, cu un impact deosebit, a fost determinarea pH-ului apei și al solului, precum testarea modalităților de a reduce impactul poluării.
Pe parcursul activităților elevii au avut ocazia de a-și dezvolta înțelegerea interculturală și de a aprecia patrimoniul cultural și istoric al Bulgariei și României. Prezentările țărilor, schimbul de preparate tradiționale și vizitele la diverse obiective culturale au contribuit la promovarea dialogului intercultural și a respectului reciproc între participanți. Comunicarea în cadrul activităților de proiect s-a realizat în limba engleză, pe parcursul multor ore, zilnic, ceea ce a contribuit la îmbunătățirea competențelor elevilor de comunicare într-o limbă străină.
Profesorii însoțitorii, d-na Aida Mihaela Grecu, profesoară de limba engleză și coordonatoarea proiectelor Erasmus+ în Colegiul Național ”Zinca Golescu”, d-na Iuliana Roman, profesoară de fizică, și d-na Gabriela Popa, profesoară de informatică, au îndrumat și ghidat elevii colegiului pe întreaga durată a activității, fiind responsabile de organizarea și facilitarea atelierelor, alături de colegele lor de la liceul PPMG “Akad. Ivan Tsenov”, d-na Kalina Nikolova și d-na Ani Pavlova, profesoare de limba engleză, d-na Peppa Pavlova, profesoară de fizică și d-na Dimitrina Michelva, profesoară de chimie, asigurându-se că elevii beneficiază din plin de experiența lor internațională.
Alte activități în aer liber:
Ziua Eroilor în Bulgaria – 2 iunie
Vizită la Peștera Ledenika
Muzeul de etnografie Vratsa
Activitatea în cadrul proiectului Erasmus+ a fost un succes remarcabil. Elevii au dobândit cunoștințe și abilități valoroase în domeniile STEM, au dezvoltat înțelegerea interculturală și au explorat conexiunea dintre știință și artă. Elevii au învățat să lucreze eficient în echipă, să-și comunice ideile în mod clar, dar și să asculte și să respecte perspectivele celorlalți. Aceste abilități sunt cruciale în domeniile STEM, unde colaborarea interdisciplinară este adesea necesară pentru a aborda probleme complexe. Tinerilor implicați în proiect le-a crescut încrederea în propria lor capacitate de a face față provocărilor academice și sociale într-un mediu internațional, iar această experiență le va fi cu siguranță de folos pe tot parcursul vieții, motivându-i să continue să exploreze lumea înconjurătoare, să aprecieze frumusețea naturii, să se implice activ în protecția mediului și să își urmeze pasiunile în domeniul științei și al tehnologiei.
Gânduri de la elevi:
Leo: Though it was just a week, we learned a lot about STEM subjects, a new culture, and about teamwork. Matei: I think it was a good experience that we made some friendships, we improved our English, our creative skills, our sociability, our project management, and we saw how the world is on the south of the Danube. Daria N: I wish I could relive the experience, but I am also excited to get a new chance to participate in another project in the future! Cezara: the opportunity to exchange pieces of our culture, STEM values and learn about their school system. I’d want to go back and do it all over again Teodora: I’m grateful I could take part in such a project and I’m looking forward to the next one! Victoria: Overall, it was an opportunity that developed many personal skills, as I have mentioned, the speaking and communication ones, but also I remained with the knowledge that I have gained during those days in STEM area and cultural area.
Joi, 8 decembrie 2022, la Colegiul Național ”Zinca Golescu” din Pitești, clasa a XI-a B, profil matematică informatică, s-a desfășurat activitatea Solstițiul de iarnă 2022.
Cu această ocazie elevii au aflat informații interesante despre ce este solstițiul, ce reprezintă acesta, consecințele reale ale mișcării Terrei în jurul Soarelui, istoria și semnificația culturală ale acestui moment al ciclului anual.
Au fost folosite materiale informative și videoclipuri de pe internet, iar metoda utilizată în cadrul activității a fost Ce Știm? Ce aș Vrea să știu? Ce am Învățat? elevii descoperind informații relevante temei, lucrând individual și pe grupe.
Fotografii de Bogdana Tănase, elevă clasa a XI-a B, Pitești, 21 decembrie 2022
Pentru a exprima autoritatea conducerii orașului, care s-a opus autorității bisericești reprezentată de legații pontificali, în 1388, Comuna Bologna a adoptat o hotărâre de a construi o nouă biserică mare, dedicată sfântului patron al orașului, Sf. Petronius. Mărimea acestui edificiu și poziția sa, cu fațada la piața principală a orașului, au demonstrat dorința edililor de a îmbina credința religioasă cu idealurile civice, exprimând elocvent sentimentul popular. Proiectată de Antonio di Vincenzo, bazilica, construită în stilul gotic italian târziu, a fost începută în 1390 și finalizată în 1659, deși fațada a rămas neterminată.
Bazilica a fost locul a numeroase evenimente istorice, dintre care cel mai important a fost încoronarea lui Carol al V-lea ca împărat al Sfântului Imperiu Roman în anul 1530. Timp de mulți ani, San Petronio a fost și biserica Universității. Din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea, universitatea a fost situată în ”Archiginnasio” alăturat catedralei, iar un clopot al bisericii, cunoscut sub numele de „la scolara” [„elevul”], suna pentru a-i anunța pe studenți că încep cursurile.
În 1575, călugărul dominican Egnazio Danti, astronomul lui Cosimo I de Medici, a fost chemat la Bologna pentru a preda Matematică și Astronomie. Danti a făcut parte din Comisia înființată de Papa Grigore al XIII-lea – originar din Bologna – pentru a pregăti un nou calendar. Cunoscut sub numele de ”calendarul gregorian”, noul calendar a fost promulgat în 1582 și este cel pe care îl folosim și astăzi. Studiul mișcării Soarelui de-a lungul anului și determinarea echinocțiilor și solstițiilor au reprezentat unele dintre observațiile astronomice cheie, necesare pentru a ajunge la cea mai precisă definiție posibilă a duratei anului tropical, în scopul stabilirii noului calendar. În Biserica Santa Maria Novella din Florența, Danti proiectase deja un instrument astronomic necesar pentru a îmbunătăți observarea mișcării solare: o Linie Meridiană .
Pata de lumină proiectată pe podeaua unei biserici mari de razele Soarelui, intrate în spațiul întunecos al bisericii printr-o mic orificiu („ochiul” meridianului), a făcut posibilă observarea poziției Soarelui și a variațiilor în mișcarea sa, mult mai mai precisă comparativ cu umbrele aruncate pe pământ de uriașii gnomoni folosiți încă din antichitate.
Când a ajuns la Bologna, Egnazio Danti a construit un meridian în interiorul bazilicii San Petronio (prezentat aici într-un desen din Almagestum Novum a lui Riccioli), pe care l-a folosit pentru a verifica momentul echinocțiului de primăvară.
Este important de remarcat faptul că în această perioadă, în ciuda faptului că trecuseră mai mult de treizeci de ani de la publicarea de către Copernic a De Revolutionibus Orbium Coelestium, în care acesta propusese lumii noul sistem heliocentric, încă se credea că Pământul este centrul universului. În consecință, conform sistemului aristotelic acceptat în epocă, mișcarea solară era considerată a fi una reală și nu aparentă.
La mai puțin de un secol de la finalizarea Meridianului lui Egnazio Danti, s-au făcut planuri de demolare a peretelui din spate al culoarului stâng pentru a extinde bazilica. Întrucât „ochiul” Meridianului lui Danti era poziționat în vârful acestui zid, instrumentul din secolul al XVI-lea era destinat a fi distrus. În 1655, Consiliul Sacristiei din San Petronio a hotărât să încredințeze proiectul pentru construirea unei noi Linii de meridian „doctorului Gian Domenico Cassini genovese” [«Dr. Gian Domenico Cassini din Genova»]. La acea vreme, tânărul Cassini preda de câțiva ani astronomie la Bologna și era renumit pentru precizia observațiilor sale astronomice. Aceste observații au inclus cometa din 1652, despre care el a demonstrat că era mult deasupra orbitei Lunii, contrar conceptelor aristotelice conform cărora cometele erau vapori din atmosfera Pământului și nu corpuri cerești.
Au existat propuneri de a înlocui Linia Meridiană a lui Danti cu una mai scurtă, care, cu siguranță, ar fi fost mai puțin utilă pentru observațiile astronomice, însă Cassini a prezentat un proiect nou și îndrăzneț. Exploatând ingenios spațiul dintre coloanele naosului gotic, el a propus să mărească înălțimea gnomonului lui Danti cu o treime, făcându-l astfel de 2,5 ori mai lung pentru a permite observații și mai precise. Pentru a finaliza acest proiect a trebuit să depășească enorme dificultăți financiare, logistice, tehnice și chiar „academice”. Naosul și coridoarele marii bazilici, care fuseseră construite intenționat astfel încât biserica să fie orientată spre piața orașului, nu aveau o orientare nord-sud. Astfel, principala dificultate tehnică consta în găsirea unei modalități de a lăsa cale liberă razelor Soarelui printre coloane, exploatând totodată dimensiunea edificiului cât mai mult posibil.
Pe baza unor observații atente ale traseului Soarelui față de pereții bisericii, gaura gnomonică a fost poziționată în a patra boltă a culoarului stâng, la o înălțime de 1000 de inci conform sistemului de măsurare a piciorului francez (27,07 metri). La nivelul solului, lungimea liniei meridianelor, așa cum a calculat Cassini, era de 1/600.000 din circumferința Pământului (66,71 metri). Pentru solstițiul de vară din 1655, Cassini a publicat un anunț prin care invita toți cetățenii și profesorii universitari să participe la verificarea finală a Liniei Meridiane și la trecerea imaginii Soarelui «fra quelle colonne, che erasi creduto impedirne la descrizione» [«între acele coloane». care s-au crezut că ar împiedica descrierea lui»]. Lucrarea a ajuns la un cost total de 2500 de lire (echivalentul a circa 200.000-250.000 de euro astăzi), din care 500 de lire au mers către Cassini.
Ca urmare a faimei larg răspândite pe care Cassini a câștigat-o nu numai cu acest instrument folosit „pentru a măsura Soarele” – pe care el însuși l-a numit „heliometru” – ci și pentru alte observații astronomice importante, Ludovic al XIV-lea l-a chemat la Paris pentru a ajuta la construirea Observatorului Regal. Cassini și fiul său Jacques s-au întors la Bologna în 1695 pentru a verifica Linia Meridianului, împreună cu Domenico Guglielmini; instrumentele pe care le-au folosit pentru aceasta sunt încă păstrate în Muzeul Bazilicii. Utilizarea lor la echinocțiul de primăvară a spulberat orice îndoială cu privire la întrebarea dacă un an bisect ar trebui sau nu să fie omis în 1700, așa cum era prevăzut de reforma gregoriană.
În 1776 Eustachio Zanotti a efectuat lucrări de restaurare, în timp ce verificarea ulterioară a fost făcută de Federico Guarducci în 1904.
Scopul declarat al lui Cassini a fost construirea unei Linii meridiane de 67 de metri lungime (cea mai lungă din lume) pentru a determina lungimea anului tropical cât mai precis posibil, prin măsurarea timpului scurs între două treceri succesive ale Soarelui la echinocțiul de primăvară. Acest lucru făcea posibilă verificarea corectitudinii reformei gregoriene a calendarului.
Cu toate acestea, adevăratul scop al lui Cassini a fost destul de diferit, așa cum putem deduce cu ușurință din utilizarea de către acesta a acestui instrument de dimensiuni mari. La mai puțin de douăzeci de ani de la procesul lui Galileo, cu siguranță nu a putut declara deschis că dorește să construiască un instrument capabil să soluționeze controversa dintre cei care susțineau ideea că Soarele urmează o mișcare circulară și uniformă în jurul Pământului imobil și cei care considerau că Pământul se mișcă în jurul Soarelui și că mișcarea solară era doar aparentă (teoria Copernicană afirma că orbita Pământului este circulară).
Soarele pare să se miște pe bolta cerească mai lent vara decât iarna și chiar și în antichitate se știa că vara Soarele era cel mai îndepărtat de Pământ. Potrivit anticilor, această distanță mai mare făcea ca mișcarea sa să pară mai lentă. Cu toate acestea, mulți astronomi – inclusiv Kepler – au pus o altă întrebare: „Pare că Soarele se mișcă mai încet, pentru că este mai departe, sau mișcarea sa este efectiv mai lentă?” Cu alte cuvinte, se punea problema de a verifica observațional cea de-a doua legi a lui Kepler – exprimată de astronomul german în lucrarea sa din 1609, Astronomia Nova – conform căreia Pământul se mișcă mai repede când este mai aproape de Soare și mai încet când este mai departe, orbita acestuia având o formă eliptică, cu Soarele într-unul dintre focare. Mai precis, legea ariilor afirmă că raza vectoare de la planetă la Soare descrie arii egale în intervale de timp egale.
Pentru a determina acest lucru, Cassini trebuia să observe dacă diametrul aparent al Soarelui scade în același mod în care scade viteza sa, ceea ce ar însemna că scăderea vitezei este doar aparentă. Folosind Marea Linie Meridiană de la San Petronio – în care diametrul imaginii proiectate pe podeaua bisericii este de 26 cm vara, în timp ce dimensiunile sale liniare sunt de 168×64 cm iarna – Cassini a putut determina variațiile diametrului solar pe parcursul anului, cu o precizie de aproximativ un minut de arc. În consecință, aceasta a demonstrat că diametrul aparent al Soarelui a scăzut pe măsură ce distanța sa față de Pământ a crescut, dar nu a scăzut în același mod în care viteza a scăzut.
Această observație a reprezentat prima confirmare observațională a celei de-a doua legi a lui Kepler, deși nu era încă o confirmare a validității sistemului heliocentric comparativ cu cel geocentric. Datorită relativității mișcării, în observații, cele două sisteme par a fi echivalente, dar folosind Linia Meridiană de la San Petronio, Cassini a demonstrat că «în termenii teoriei solare, Soarele sau, la fel, Pământul poate fi tratat ca o planetă, așa cum a afirmat Copernic» [«da un punto di vista della teoria solare, il Sole o, il che è la stessa cosa, la Terra, può essere trattato come un pianeta, come affermato da Copernico»].
Precizia construcției Liniei Meridiane a permis lui Cassini să obțină și alte rezultate importante: o nouă determinare a înclinației planului eclipticii, 23°29’15”, cu doar 22″ mai mare decât cea actuală, și noi măsurători de refracție (adică deviația pe care o suferă lumina unei stele atunci când traversează atmosfera, făcând-o să pară mai sus deasupra orizontului), care au fost folosite timp de peste un secol.
18 decembrie 2022, ora 12:10 ora locală videoclip filmat de Iuliana Roman
În lucrarea sa din 1736, De Gnomone Meridiano Bononiensi, Eustachio Manfredi a analizat optzeci de ani de observații efectuate folosind Linia Meridiană, demonstrând că oblicitatea eclipticii – cercul aparent descris de Soare pe bolta cerească, pe parcursul unui an și care corespunde de fapt cu planul orbitei Pământului în jurul Soarelui – a scăzut cu mai puțin de o secundă pe an. Această scădere a oblicității evidenția îndreptarea axei de rotație a Pământului în raport cu planul pe care Pământul orbitează Soarele, cauza principală a variațiilor sezoniere.
După cum sublinia J. L. Heilbron, astronomii care au făcut aceste observații folosind Marea Linie Meridiană de la San Petronio au fost primii care au descoperit și măsurat un proces care, dacă s-ar fi dovedit continuu pe termen lung, ar fi avut drept consecință dispariția anotimpurilor în mai puțin de 2000 de secole!
Dar, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, după ce Leonhard Euler a atribuit deplasarea axelor de rotație planetare interacțiunilor gravitaționale reciproce, Pierre Simon, marchizul de Laplace, a demonstrat că scăderea oblicității ecliptice, dezvăluită și măsurată mai întâi de astronomii care au observat cu marele linia de meridian din San Petronio, a fost de fapt o schimbare periodică: este sigur că anotimpurile nu se vor schimba!
Dar, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, după ce Leonhard Euler a atribuit deplasarea axelor de rotație planetare interacțiunilor gravitaționale reciproce, Pierre Simon, marchizul de Laplace, a demonstrat că scăderea oblicității ecliptice, dezvăluită și măsurată mai întâi de astronomii care au observat cu marele linia de meridian din San Petronio, a fost de fapt o schimbare periodică: este sigur că anotimpurile nu se vor schimba!
Cine a fost Giovanni Domenico Cassini?
– wikipedia
Giovanni Domenico Cassini, cunoscut și ca Gian Domenico Cassini sau Jean-Dominique Cassini, (n. 8 iunie 1625, Perinaldo, Liguria, Italia– d. 14 septembrie 1712, Paris, Regatul Franței) a fost un matematician, astronom, inginer și astrolog italo-francez. Originară din Italia, familia sa s-a stabilit în Franța în timpul regelui Ludovic al XIV-lea. A studiat la Vallebone, apoi la colegiul iezuit din Genova, unde l-a avut ca profesor pe Caselli. Lucrarea sa de doctorat a fost condusă de matematicianul iezuit Francesco Maria Grimaldi la Universitatea din Bologna. A fost profesor la Bologna și la Paris și primul director al Observatorului din Paris (între 1671-1712), construit de Jean-Baptiste Colbert. A fost membru al Academiei de Științe a Franței. A fost secretar de ambasadă la curtea lui Ludovic al XIV-lea. În 1650 îl cunoaște pe Bonaventura Cavalieri, creatorul metodei indivizibilelor. În ultimii ani din viață și-a pierdut vederea. Contribuții A descoperit patru sateliți ai lui Saturn și Jupiter, a studiat traiectoriile acestora și a dat prima definiție valabilă a paralaxei Soarelui. A participat la o expediție în Cayenne pentru determinarea paralaxei planetei Marte și, împreună cu Jean Richer, a determinat distanța Marte – Pământ. Ca și Giovanni Alfonso Borelli și Robert Hooke, a susținut că forma traiectoriilor cometelor este eliptică sau parabolică. A studiat cometele care au apărut în anii 1577, 1665 și 1680 și a presupus că este vorba de una și aceeași, adică ceea ce ulterior va fi denumită cometa Halley. A descoperit curba numită ulterior casionidă, ca loc geometric format din două ovale, din care, în caz particular, se obține lemniscata.
Unde am mai auzit de Cassini?
Cassini-Huygens a fost o navă spațială/sondă spațială robotizată lansată împreună de NASA, ESA și ASI care a studiat planeta Saturn și sateliții săi naturali, fiind una din cele mai de succes misiuni. Nava spațială Cassini este proiectată de NASA și a fost denumită după astronomul italiano-francez Giovanni Domenico Cassini. Agenția Spațială Europeană a realizat sonda spatială Huygens, numită după astronomul, matematicianul și fizicianul olandez Christiaan Huygens. Sonda spațială Cassini a fost lansată în întregime pe 15 octombrie 1997 și, după o lungă călătorie interplanetară, a intrat pe orbită în jurul lui Saturn pe 1 iulie 2004.
Oblicitatea (modificarea înclinării axiale) Pe măsură ce înclinarea axială crește, contrastul sezonier crește, astfel încât iernile sunt mai reci, iar verile sunt mai calde în ambele emisfere. În prezent, axa Pământului este înclinată cu 23,5 grade față de planul orbitei sale în jurul Soarelui. Dar această înclinare se schimbă. În timpul unui ciclu care durează în medie aproximativ 40.000 de ani, înclinarea axei variază între 22,1 și 24,5 grade. Deoarece această înclinare se schimbă, anotimpurile, așa cum le cunoaștem noi, pot deveni exagerate. O înclinare mai mare înseamnă anotimpuri cu caracteristici mai accentuate- veri mai calde și ierni mai reci; o înclinare mai mică înseamnă anotimpuri mai puțin severe – veri mai reci și ierni mai blânde. Se crede că verile răcoroase sunt cele care permit zăpezii și gheții să reziste de la un an la altul la latitudini înalte, formând în cele din urmă straturi masive de gheață. Există, de asemenea, reacții de feedback pozitive în sistemul climatic, deoarece un Pământ acoperit cu mai multă zăpadă reflectă mai multă energie solară în spațiu, provocând o răcire suplimentară.
Ciclurile lui Milancovici
În anii 1932-1934 a studiat efectul continentelor terestre asupra mișcării polilor tereștri. Milancovici este autorul primei și celei mai fundamentate teorii a variațiilor climaterice pe Terra, conform căreia variațiile climei sunt influențate de trei factori astronomici (ciclurile lui Milancovici):
1. Fluctuația excentricității (a formei mai mult sau mai puțin eliptice) a orbitei terestre, cu o perioadă de 100 de mii ani;
2. Variațiile înclinației axei terestre față de planul orbitei terestre, între 21,8 grade și 24,4 grade cu o perioadă de circa 40 de mii ani;
3. Precesia axei terestre, care determină ce emisferă terestră va primi mai multă căldură de la Soare, cea nordică sau cea sudică. Această precesie are o perioadă de 21 de mii ani. Teoria climatologică a lui Milancovici a fost cea mai acceptată teorie a variațiilor climatice.
Noile generații de tineri trebuie să beneficieze de o pregătire care să le permită adaptarea la o lume diversă lingvistic și cultural, caracterizată prin schimbări rapide și neașteptate. Formarea cadrelor didactice este un factor determinant în acest sens, iar dacă este îmbogățită cu experiențe didactice de nivel european, va permite realizarea unei dezvoltări profesionale mai ample, cu accent pe experimentarea metodelor și strategiilor didactice noi și pe lărgirea orizontului cultural.
În perioada 23-31 octombrie 2022, Colegiul Național ”Zinca Golescu” din Pitești a continuat activitățile derulate în cadrul proiectului de Acreditare Erasmus+, Acțiunea cheie KA 1 (SCH), înregistrat cu numărul de referință KA121, 2021-1-RO01-KA121-SCH-000019456, activități care au constat în participarea la un curs de formare a unui grup de patru cadre didactice titulare ale colegiului cu specialitățile informatică și fizică. Activitatea de formare de 42 de ore, pe durata a 7 zile, a avut loc la Copenhaga, Danemarca, unde grupul a participat la un curs structurat pe tema ”STEM șiLEGO Education SPIKE Essential – Ghid pentru profesori”.
Cursul propriu-zis a abordat diferite teme de actualitate privind educația STE(A)M -acronimul în limba engleză pentru Știință, Tehnologie, Inginerie, (Artă) și Matematică – , au fost demonstrate strategii moderne, destinate acestui tip de educație, și au fost prezentate noțiuni teoretice privind STE(A)M. Cele mai interesante însă au fost activitățile practice, cursanții având posibilitatea de a construi și programa roboți din seria LEGO Education SPIKE Essential, dar și alte tipuri de roboți, cum ar fi Photon și Makey-Makey. Bineînțeles, nu puteau lipsi activități de tip ice-breaking și de team-building, care au motivat și binedispus pe participanți.
Luni, fiecare participant a prezentat școala unde predă, activitățile de tip STEM pe care le promovează.
Prezentarea noastră
Marți, cu ocazia vizitei la Muzeul Copenhaga, s-a realizat o activitate interculturală, cursanții promovându-și cultura națională. Am degustat produse tradiționale și ne-am prezentat costumele populare chiar în muzeu. Produsele noastre au fost apreciate de ceilalți și am schimbat informații cu persoanele din celălalt grup, în vederea unor viitoare colaborări.
Metodele învățate au menirea de a stimula comunicarea, cooperarea, creativitatea și spiritul critic al elevilor și de a facilita dezvoltarea competențelor acestora. Activitățile au fost dinamice, s-a lucrat pe grupe, oferind participanților posibilitatea de a testa ei înșiși eficacitatea metodelor propuse de curs. Activitățile prezentate au permis profesorilor să reflecteze asupra modului în care fiecare dintre noi îndrumă învățarea elevilor, care este cel mai potrivită strategie de aplicare la clasă, în funcție de condițiile specifice, cum poate fi adaptată o anumită metodă specialității fiecăruia și vârstei elevilor, încât să fie cât mai eficientă.
Prezentările școlilor și discuțiile purtate la nivelul grupului de profesori, cu experiențe diferite și având diferite specialități (informatică, fizică, chimie, muzică, matematică, limbi străine), în context formal și informal, au constituit adevărate schimburi de experiență profesională, concluzionându-se faptul că strategiile didactice promovate în ultimii ani la nivelul Uniunii Europene sunt orientate spre abordarea integrată, holistică, a diferitelor discipline, prin demersul de realizare de către elevi a unor proiecte. Printre avantajele acestei abordări centrate pe elev amintim: dezvoltarea armonioasă a tinerilor, intelectual, emoțional și fizic, modul în care aceștia tratează o problematică nouă, legăturile pe care le fac între cele învățate la școală și viața reală, creșterea motivației și a încrederii în forțele proprii, colaborarea.
Această experiență de formare a oferit profesorilor participanți și oportunitatea de a afla mai multe despre cultura, geografia și istoria daneză, obiceiurile și tradițiile țării gazdă, descoperind asemănările și diferențele cu țara noastră. Vizitele la muzee (Muzeul Național al Danemarcei, Muzeul din Copenhaga, Experimentarium-un muzeu al științei destinat copiilor, extrem de interactiv, Muzeul Thorvaldsens, Muzeul de artă modernă din biserica Nikolaj Kunsthal), turul orașului, parcurile, observarea vieții cotidiene în Danemarca mi-au produs o puternică impresie pozitivă.
Întâlnirea cu delegații străine de profesori din Spania, Malta, Italia, Slovacia, Croația și Polonia a promovat și compararea între diferitele culturi și sisteme școlare, oferind participanților posibilitatea de a se crea legături și de a iniția viitoare colaborări strategice. Evident, cursul, materialele și discuțiile au fost în limba engleză, fiecare având oportunitatea de a-și exersa competențele lingvistice de comunicare într-o limbă străină de circulație mondială.
CEREMONIA DE ÎNMÂNARE A CERTIFICATELOR
Experiența de formare într-o țară europeană este utilă și prețioasă pentru profesorii participanți, dar are și influențe pozitive asupra întregului personal didactic al școlii noastre prin deschiderea către realități diferite de contextul local, oferind oportunități de comparație sociale și culturale, dar și individuale. Personal, îmi doresc să adaptez și să aplic în activitatea curentă, la clasă, cât mai des, ceea ce am învățat în Danemarca și să colaborez cu colegii profesori pentru găsirea celor mai potrivite soluții în vederea realizării unor lecții și proiecte inter- și trans- disciplinare, cu utilizarea metodelor dinamice și interactive învățate la curs.
