On May 19, 2025, a Physics lesson was held with the 9th-grade class H, from Zinca Golescu National College, Pitesti, Romania, under the theme Colors of the Sky, a topic proposed by NASE, as part of a project listed among UNESCO activities.
Through these special activities dedicated to exploring and understanding the phenomenon of light, the students of class 9H celebrated the International Day of Light (May 15, 2025). The aim of the activity was to stimulate curiosity and deepen students’ knowledge about light, colors, and optical phenomena through interactive discussions and practical experiments.
The session began with an open discussion about the colors of the sky in different moments of the day, in which students shared ideas and knowledge about what light is. We discussed the nature of light as a form of energy that propagates in waves and allows us to see the world around us. We also talked about how light interacts with objects and how colors appear.
The topic of colors was then introduced, along with the idea that white light is, in fact, a combination of multiple colors. To illustrate this concept, several experiments were conducted
One of the most engaging moments was the light addition experiment. Using colored flashlights (red, green, and blue), we demonstrated how the combination of different colors of light results in the creation of new colors. For example, red and green produced yellow, while the combination of all three (red, green, and blue) resulted in white light, illustrating the principle of additive color mixing.
We also used RGB color filters, which allowed students to observe how light projected onto a white screen changed when passing through various filters. This helped them understand how filters absorb certain wavelengths and allow others to pass through
We conducted two simple but effective demonstrations to highlight the diffusion of light. First, we used a hot glue stick to scatter the beam of a flashlight, observing how light spreads in a semi-transparent medium. Then, we mixed a small amount of milk into a glass of water and projected a beam of light through the solution, illustrating how suspended particles scatter light—a phenomenon similar to the diffusion of light in the atmosphere.
Throughout the activity, students were actively involved, asked relevant questions, and showed genuine interest in the topic. The combination of theory and practice made the entire experience both educational and memorable. The activity proved to be a successful and valuable experience for the 9th-grade students, enhancing their understanding of light and making the study of physics more accessible
În perioada 29-31 iulie 2023, a avut loc la Fukushima, Japonia, workshopul Joshikai in Fukushima, International Mentoring Workshop in Science, Engineering and Decommissioning, organizat de Nuclear Energy Agency, la care au participat și 9 eleve din România.
26 iulie 2023 Sosirea la Tokio
După o călătorie care a durat mai mult de 24 de ore, grupul de eleve participante la workshop a ajuns pe aeroportul Narita, unul din cele două aeroporturi Tokio. Șocul unei alte culturi s-a produs încă de la sosire. Trecerea prin vamă s-a făcut foarte ușor, serviciul de Imigrație bazându-se pe datele introduse în prealabil prin intermediul unei aplicații. La aeroport am schimbat bani și ne-am cumpărat cartele telefonice. Am fost așteptate de gazde care ne-au condus spre hotel. Ni s-a părut remarcabil modul în care localnicii, mulți dintre ei purtând măști medicinale pe față, așteptau pe peron în ordine și liniște, să coboare ceilalți călători din metrou. Urcarea în metrou se făcea numai după ce ultimii călători au coborât Afișajele erau bilingve, în japoneză și engleză. Am fost uimite de faptul că fotoliile din metrou puteau fi rotite, încât un grup de 4 persoane putea să stea față în față. Din metroul care ne-a dus în Tokio am avut primul contact cu o metropolă de dimensiuni impresionante. Zgârie-nori, din metal și sticlă, autostrăzi spectaculoase, dar și foarte multă verdeață. Este un peisaj desprins dintr-o utopie science-fiction, în care omul a ajuns să fie în armonie cu natura. Ne așteptam la o aglomerație deosebită, dar de fiecare dată a părut cam la fel de aglomerat ca un oraș din România, dar nu mai mult, chiar dacă populația Tokio-ului este de aproximativ 15 milioane de locuitori.
Seara, după cazarea la hotelul Viainn din Oimachi, chiar dacă toate eram foarte obosite, am ieșit în apropiere de hotel pentru a lua cina. Am căutat un restaurant cu mâncare tradițională japoneză, și după ce am utilizat translatorul Google, fiecare ne-am decis asupra unui fel de mâncare, fără a fi sigure asupra a ceea ce am comandat. Am avut o oarecare ezitare la comandă deoarece restaurantul avea un sistem automatizat de a face comanda și de a plăti. Concret, în funcție de fotografiile cu felurile de mâncare, se apasă pe un buton pentru ceea ce alegi, plătești la un automat, primești restul, și cu bonul se merge la cel care prepară mâncarea comandată. Surpriza plăcută au fost prețurile produselor alimentare: semnificativ mai mici decât în România. O altă ”dificultate” cu care ne-am confruntat în acest prim demers de a lua masa în oraș, a fost utilizarea bețișoarelor. Dar nu a rămas nimeni nemâncat din această cauză.
Plimbarea de după cină ne-a arătat Tokio din interior, curat, plin de verdeață, treceri de pietoni frumos marcate și semafoare care semnalizau și acustic, cu sunete din natură, cum ar fi ciripitul păsărelelor. Circulația autovehiculelor se face pe partea stângă și, din acest motiv, a trebuit să ne schimbăm anumite reflexe, de exemplu, pe ce parte să ne poziționăm la utilizarea unei scări rulante.
Din punctul de vedere al vremii: a fost deosebit de cald, iar aerul foarte umed, dar, din fericire, nu a plouat. Japonezele pe stradă folosesc umbrele de soare. Aerul condiționat funcționează peste tot. Probabil vara factura la electricitate este comparabilă cu cea la căldură din România, din timpul iernii.
Japonezii nu agreează culorile vii, ținuta lor pe stradă este stil office, mulți bărbați în cămașă albă, culorile preferate fiind alb și negru. Femeile poartă fuste sau rochii peste genunchi, au un aspect elegant, foarte puține îmbrăcate în pantaloni.
Pe stradă nu vei găsi coșuri de gunoi, fiecare persoană ține ceea ce are de aruncat pentru acasă, iar fumatul este interzis pe stradă. Există totuși locuri amenajate pentru fumători, destul de neprietenoase.
27 august Turul Tokio
Am avut oportunitatea să fim invitate de către gazde la un tur ghidat de o zi al orașului Tokio.
În primul rând am participat la un spectacol al peisajului citadin, văzut din autocar. La nivel mental știam despre cele 15 milioane de locuitori, dar călătoria prin oraș ne-a făcut să conștientizăm dimensiunea reală a metropolei. Spații verzi, foarte verzi, bine îngrijite, colorează și umplu de calm dinamismul clădirilor moderne.
Prima oprire a fost la Altarul Meiji Jingu. Altarul Meiji Jingu este unul dintre cele mai frecventate obiective turistice din Tokyo. Este situat chiar în mijlocul unui orașului, dar odată ce intri în zonă, uiți unde te afli de fapt, pentru că terenul pe care se află acest altar Shinto este ca o mică pădure. La intrarea în această zonă împădurită există o poartă uriașă „Tori”, iar poteca de pietriș spre altar este înconjurată pe ambele părți de copaci înalți. Orașul modern dispare în spatele tău și pădurea te înghite. Shintoismul este religia indigenă a Japoniei, iar la ora actuală este practicată de aproximativ 80% din populație, în paralel cu budismul. În această religie se consideră că toate lucrurile, chiar și obiectele neînsuflețite, au un spirit. Spiritele sunt toate venerate în mod egal și sunt numite „kami” sau zei. Shinto înseamnă „calea kami”. Nu există doctrină și nici un fondator al religiei și provine din credințele colective și mitologia autohtonă. În șintoism, natura și zeii sunt una și aceeași, iar practicile care leagă oamenii de zei s-au dezvoltat de-a lungul timpului în ritualuri de rugăciune și închinare.
Acest altar Shinto este dedicat împăratului și împărătesei Meiji. Împăratul Meiji a fost primul împărat al Japoniei moderne, când Japonia și-a deschis porțile către lumea occidentală. Din păcate, altarul original a fost distrus în timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial, dar a fost reconstruit în 1958. Peste 3 milioane de oameni vizitează acest altar șintoist cu ocazia Anului Nou.
Drumul a continuat prin oraș. Am traversat canalul care înconjoară domeniul imperial, trecând pe lângă stadionul național.
A doua oprire a fost la Palatul Imperial Tokyo. Imperial Palace Plaza este reședința familiei imperiale, situată în centrul orașului Tokyo, înconjurată de copaci, flori, șanțuri cu apă și decorațiuni care amintesc de peisajul natural al Japoniei. Construit pe terenul Castelului Edo, Palatul Imperial este deschis doar de două ori pe an, de Anul Nou și de ziua de naștere a Împăratului. Oaspeții care doresc să vadă interiorul Palatului Imperial trebuie să rezerve un tur, dar fără să aibă acces dincolo de zidurile Palatului. Printre multele locuri de vizitat pe terenul palatului sunt și două poduri care formează o intrare în interiorul palatului (Lotus Moat și Nijuubashi).
Un alt obiectiv a fost Sensoji (Templul Asakusa Kannon) un templu budist situat în Asakusa, unul dintre cele mai colorate și populare temple din Tokyo . Legenda spune că în anul 628, doi frați au pescuit o statuie a lui Kannon, zeița milei, din râul Sumida și, deși au pus statuia înapoi în râu, statuia tot revenea. Drept urmare, Sensoji a fost construit în apropiere și a fost dedicat zeiței Kannon. Templul a fost finalizat în 645, fiind cel mai vechi templu din Tokyo. Intrarea se face prin Kaminarimon (Poarta Tunetului) – poarta exterioară a Templului Sensoji și simbolul Asakusa și a întregului oraș Tokyo.
Dincolo de Poarta Hozomon se află sala principală a templului și o pagodă cu cinci etaje. Distruse în război, clădirile sunt reconstrucții relativ recente. Altarul Asakusa, construit în anul 1649 de Tokugawa Iemitsu, se află la doar câteva zeci de metri la stânga clădirii principale a templului.
Pe parcursul anului au loc diverse evenimente în zona Templului Sensoji. Cel mai mare dintre ele este Sanja Matsuri, festivalul anual al Altarului Asakusa, care se desfășoară în mai. Alte evenimente sunt Carnavalul Asakusa Samba din august și Hagoita-ichi (Piața Hagoita) la care sunt vândute vâsle din lemn decorate folosite în jocul tradițional de hanetsuki.
O stradă comercială de peste 200 de metri, numită Nakamise , cu o istorie de câteva secole, duce de la poarta exterioară la a doua poartă a templului, Hozomon. Pe lângă suveniruri tipic japoneze, cum ar fi yukata și evantaie pliabile, de-a lungul Nakamise sunt vândute diverse gustări tradiționale locale.
În drum spre masa de prânz am trecut pe lângă cabinetul primului ministru și pe lângă Biblioteca Dietei Naționale.
Următoarea oprire a fost la Turnul Tokyo, care este un turn de comunicații și observare din districtul Shiba-koen din Minato, construit în 1958. Având 332,9 metri, este a doua între cele mai înalte structuri din Japonia. Structura este un turn cu zăbrele inspirat de Turnul Eiffel, vopsit în alb și roșu pentru a respecta reglementările de siguranță aeriană. Peste 150 de milioane de oameni au vizitat turnul. FootTown, o clădire cu patru etaje situată chiar sub turn, găzduiește muzee, restaurante și magazine.
Plecând de acolo, oaspeții pot vizita două puncte de observație. Puntea principală cu două etaje (cunoscută anterior ca Observatorul principal) se află la 150 de metri, în timp ce puntea superioară, mai mică (cunoscută anterior ca „Observatorul special”) atinge o înălțime de 249,6 metri.
Din turn am putut admira metropola, cu nenumărate clădiri uimitoare. Am văzut la etajul doi un altar Shinto, ridicat în 1977 cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înființarea companiei care a construit turnul. Ne-am amuzat, privind în jos de pe podeaua de sticlă la Turnul Tokyo, simțind fiori pe șira spinării.
Din cauza turbidității atmosferice nu s-a putut vedea limpede muntele simbol al Japoniei, Fuji, dar parcă am zărit în depărtare un contur încețoșat care îmi place să cred că era Muntele Fuji…
Traseul până la ultimul obiectiv al excursiei de o zi, Grădinile Hamarikyu, ne-a demonstrat realizările unei țări dezvoltate, cu o infrastructură incredibilă, o organizare impecabilă și o eficiență exemplară.
Grădinile Hamarikyu sunt un parc public cu un iaz, amenajat în stilul perioadei Edo, în locația vilei shogunului din secolul al XVII-lea, Tokugawa. În 1867, shogunatul a ridicat o clădire de piatră în stil occidental ca loc de găzduire pentru diplomații străini atunci când vizitează Edo. După restaurare, locul a fost denumit de către împăratul Meiji „Palatul Hama” (Hama-rikyū ), și a continuat să fie folosit ca o casă de oaspeți de stat până la construcția Rokumeikan. În 1879, împăratul Meiji l-a primit pe prințul moștenitor Frederick William al Germaniei la Hama-rikyū, iar spre sfârșitul anului fostul președinte al Statelor Unite, Ulysses Grant, a stat o lună la Hama-rikyū în timpul vizitei sale prelungite în Japonia. Grădina amenajată cu o suprafață de 250.216 m² include Shioiri-no-ike (lacul Tidal), fiind înconjurată de un șanț de apă de mare din Golful Tokyo. Grădina situată la gura râului Sumida a fost remodelată ca grădină publică și deschisă publicului la 1 aprilie 1946. Parcul include o grădină de bujori, o livadă de pruni și grădini cu flori specifice fiecărui anotimp. Deja după o zi prin Tokio, ne-am familiarizat cu îngemănarea natură-civilizație umană, cu îmbinarea între modern și tradițional. Totuși, de fiecare dată, nu putem să nu observăm cum predomină avantajele fiecărui aspect, într-o armonie care ne lasă muți de uimire!
La finalul excursiei am vizitat o stradă comercială renumită, Takeshita, și am putut admira și aspectul nocturn al orașului. Am avut și experiența cinei la un restaurant futurist, unde comanda se făcea de pe o tabletă, mâncarea fiind adusă de roboței.
Vineri 28 iulie În drum spre Iwaki
Dis-de-dimineață am plecat de la gara Shinagawa, Tokyo către Iwaki, orașul care avea să ne găzduiască pentru următoarele trei zile, cât a durat workshopul. La hotelul Washington Iwaki, unde am fost cazate, deja se strânseseră și alți participanți la workshop: eleve de la 7 licee din diferite orașe din Japonia, însoțite de profesorii lor, mentori, oficialități, echipa de translatori, dl. director general NEA, William Magwood, Aleshia Duncan și mulți alții. Pentru noi a fost foarte interesant să observăm fetele de liceu din Japonia, purtând și prin hotel uniformele personalizate în funcție de școală, dinamica relației între ele și cu profesorii lor.
29 iulie Prima zi de workshop
Workshop-ul organizat de Agenția de Energie Nucleară, și-a propus ca prin interacțiuni directe între elevi și mentori să atragă fetele să opteze pentru cariere în domeniile STEM. Această inițiativă a avut la bază constatarea că, deși performanțele școlare ale fetelor sunt similare cu cele ale băieților, în industrii și cercetare procentul de femei este foarte scăzut.
Mentorii invitați pentru discuții cu elevele din Japonia și România sunt femei care au avut succes în cariera STEM aleasă sau care sunt decidenți în politicile privind domeniul cercetării științifice, dar care au reușit și în viața personală, având familii și copii.
Ne-am deplasat cu autobuzele în localitatea Tomioka, la Centrul de artă și media “Manabi-no-mori”
Sala era special amenajată pentru conferința internațională, punându-se la dispoziție aparate de tradus din japoneză în engleză, în această activitate fiind implicate numeroase translatoare.
După discursurile de deschidere a workshopului adresate participantelor de către Ursula DIFFU ARNAL (NEA) și Mikako YAMAMOTO de la NDF (Nuclear Damage Compensation and Decommissioning Facilitation Corporation- Corporația de compensare a daunelor nucleare și de facilitare a dezafectării) și intervențiile directorului general NEA, William D. MAGWOOD IV, și a președintelui NDF Hajimu YAMANA, auditoriul a urmărit mesajul nepoatei Mariei Skłodowska Curie, Hélène LANGEVIN-JOLIOT, care a prezentat istoria familiei ei, în care mama și bunica au excelat în domeniul științific, fiind laureate ale premiului Nobel pentru fizică și chimie, cu toate că erau femei, fiind capabile să-și întemeieze și o familie, dovedind că aceste activități nu se exclud.
Au urmat discursurile Kimiko MUROFUSHI, profesor emerit la Universitatea Ochanomizu și a Aleshiei DUNCAN, adjunct al secretarului adjunct pentru politica și cooperarea internațională în domeniul energiei nucleare, Departamentul de Energie al Statelor Unite (US DOE). La pauză s-a făcut prima fotografie de grup cu toți participanții.
După pauză, au urmat prezentările mentorilor în care și-au expus traseul profesional, ceea ce au realizat, ceea ce le-a motivat în alegerea carierei și a deciziilor pe care le-au luat în viața profesională și personală. Cercetătoare și factori decidenți din Japonia, Statele Unite, Suedia, Canada și România au devenit mentori elevelor prezente. O mândrie deosebită a fost că una dintre doamnele cu rol de mentor a fost dr. Dana NICULAE, cercetător la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Fizică și Inginerie Nucleară ”Horia Hulubei,” țara noastră fiind reprezentată și pe acest segment. Au urmat activități pe grupuri de eleve din România și Japonia, 9 eleve din România și 41 de eleve din Japonia, activitățile desfășurate de fiecare grup fiind facilitate de către un mentor.
După masa de prânz organizată în stil japonez unde grupul internațional a socializat și informal, participanții la workshop au vizitat secțiunea de postere.
Sesiunea de postere
A fost o dublă, dacă nu triplă, experiență pentru că cercetătoarele erau toate femei, iar elevele noastre au putut vedea în ce constă realizarea unui poster, dar și prezentarea lui, temele cercetărilor în foarte multe domenii erau interesante, de mare impact și de actualitate: cercetări în biologie, medicină, fizică nucleară, chimie etc
La finalul sesiunii de postere, elevele s-au întors în sala principală unde au continuat discuțiile și activitățile sub îndrumarea mentorilor.
În paralel, profesorii însoțitori au participat la o masă rotundă, discutând probleme cu care se confruntă în activitatea didactică, rolul Cercurilor științifice ca activitate extrașcolară, rolul pregătirii suplimentare (meditații intensive) pentru admiterea la o facultate în Japonia. Am constatat atât asemănări, cât și deosebiri față de sistemul român de educație, totuși am remarcat o mai mare coerență și disciplină, importanța și respectul acordate școlii și educației fiind mai mari decât la noi.
Seara, la hotelul unde participanții au fost cazați, s-a organizat o ceremonie în cadrul căreia tinerelor li s-au înmânat certificatele de participare la Workshop de către directorul general NEA și de președintele NDF.
30 iulie Ziua 2 de workshop
Privind pe fereastra autobuzului de la hotel spre centrul cultural am observat și instantanee din viața rurală a Japoniei, plantații de orez de un verde strălucitor, case frumos așezate, pâlcuri de bambus, păduri cu plante neobișnuite pentru noi, cei din Europa.
Ziua a doua a debutat cu prelegeri ale invitaților, iar grupurile de lucru s-au reunit pentru pregătirea rapoartelor finale. Fiecare grup a folosit o metodă originală de transmitere a reflecțiilor privind cele învățare și descoperite împreună. Desene, teatrul, muzica și dansul au potențat mesajele fetelor prezentate publicului.
Și în această zi profesorii au participat la o masă rotundă.
La reuniunea comună spre sfârșitul workshopului au luat cuvântul oficialități și au urmat prezentările elevelor. A fost o plăcere să urmărim evoluția acestor fete, spontaneitatea, istețimea, ușurința cu care se exprimau.
La pauză s-a făcut fotografia finală a grupului.
Elevele din România, îmbrăcate în tradiționalele ii, au făcut o prezentare dinamică și interesantă a țării noastre, prezentare care a încântat publicul. Au vorbit despre sistemul de învățământ, bucătăria tradițională, despre istorie, obiective turistice și multe altele, au răspuns la întrebări și au dat noilor prieteni mici suveniruri.
Cei doi lideri ai organizațiilor organizatoare și-au exprimat încântarea privind desfășurarea și rezultatele workshopului și au mulțumit participanților, considerând necesară continuarea unor astfel de acțiuni menite să schimbe mentalități și tradiții vetuste.
A urmat o vizită la muzeul din Tomioka, aflat în apropiere de centrul cultural.
Seara, cele două eleve din România care au împlinit 18 ani în timpul acestei călătorii, au fost serbate de organizatori, surpriza fiind două torturi dedicate acestora.
31 iulie Vizita la Fukushima
În ultima zi a workshopului, 31 iulie, a fost organizată o vizită la Fukushima Daiichi, în care toți participanții au avut șansa de a afla ceea ce s-a întâmplat în 2011 și despre situația actuală, precum și de a vedea cât de departe a ajuns Fukushima în procesul de reconstrucție. Acest tur a fost o experiență revelatoare și ne-a schimbat viziunea privind Fukushima și despre dezastrul produs în 2011. Intrarea în zonă s-a făcut cu luarea unor măsuri de securitate și de protecție deosebite, care au constat în purtarea unor echipamente de protecție, măști, renunțarea la bijuterii, obiecte metalice și la telefoane, interdicția de a face fotografii. Mulți oameni încă ezită să viziteze zona Fukushima, deoarece consideră că este încă nesigură și că ar putea fi expuși la niveluri ridicate de radiații. În timpul turului, fiecare am purtat un contor Geiger. Inclusiv autobuzul în care am fost transportați era dotat cu un ecran mare pe care se putea citi valorea momentană a dozei de radiații. Doza de radiații la care am expuși în această excursie a fost aproximativ 0,02 mSv radiații gamma și zero radiații beta. Pentru comparație, doza estimată pe care am primit-o în zborul dus-întors de la București la Tokio a fost de aproximativ 0,08-0,09 mSv, ceea ce a reprezentat cam de 4 ori doza la care am fost expuse în timpul turului. În prima parte a vizitei am participat la o prezentare în interior, ocazie cu care am aflat despre ceea ce s-a întâmplat, despre eforturile de decontaminare, tehnologiile folosite pentru decontaminarea solului și a apei din zonă, planurile privind decontaminarea zonei ce se vor desfășura în următorii 30-40 de ani.
A urmat un tur în autobuz al principalelor zone: lângă reactorii care au explodat, am văzut suprafețe de dimensiuni enorme pe care sunt depozitate nenumărate containere cu apă tratată și grămezi de pământ acoperit cu prelate. Unele urme dezastrului sunt încă păstrate pentru a reaminti oamenilor forța nimicitoare a naturii. Drumul până la Fukushima este presărat cu suprafețe enorme de panouri solare, dovedind direcția pe care Japonia și-a asumat-o în privința politicilor energetice. Dar între timp se continuă efortul de decontaminare, munca depusă fiind similară cu cea a furnicilor care mută un munte, cu minuțiozitate și foarte multă răbdare. Planul de decontaminare a centralei nucleare Fukushima implică mai multe etape și eforturi menite să reducă răspândirea contaminării radioactive și să stabilizeze situația. Unele elemente-cheie ale planului includ managementul apei, stabilizarea reactorului și managementul deșeurilor. Una dintre principalele provocări la Fukushima este gestionarea cantității mari de apă contaminată utilizată pentru a răci reactoarele. Această apă trebuie tratată pentru a îndepărta izotopii radioactivi înainte de a fi eliberată sau depozitată în condiții de siguranță. Singura componentă care nu poate fi separată este tritiumul, izotop greu al hidrogenului, pentru care se dorește deversarea în ocean, diluția contribuind la reducerea nocivității apei tratate. Operatorul centralei, Tokyo Electric Power Company (TEPCO), lucrează pentru a stabiliza reactoarele avariate pentru a preveni alte eliberări de materiale radioactive. Efortul de curățare generează o cantitate semnificativă de deșeuri radioactive, care trebuie gestionate, depozitate și, în cele din urmă, eliminate în mod corespunzător și în condiții de siguranță.
Un site care oferă o vizită virtuală a ceea ce am văzut noi este la adresa
31 august – Seara înainte de plecarea spre România.
Ultimă seară în Tokio, oraș care ne-a fascinat și ne-a încântat, am petrecut-o plimbându-ne și pregătindu-ne pentru plecare.
1 -2 august – Călătoria spre România
Dimineața devreme am plecat spre aeroportul Haneda, de unde am plecat spre Paris unde, după o escală de aproximativ 5 ore, am pornit spre destinația finală, București, unde am ajuns după aproximativ 22 de ore de la plecare.
Concluzii la final
Într-o lume tot mai interconectată, evenimente precum acesta ne amintesc că provocările globale necesită răspunsuri globale, iar educația și schimbul de experiență joacă un rol crucial în formularea acestor răspunsuri.
Participarea celor 9 eleve din România la workshopul internațional “Joshikai in Fukushima” din cadrul programului “International Mentoring Workshop in Science, Engineering and Decommissioning” a reprezentat o oportunitate excepțională pentru dezvoltarea lor profesională, personală și culturală, a demonstrat încă o dată importanța dialogului și schimbului de idei privind rolul femeilor în știință. Prin participarea lor activă și entuziastă, elevele din România nu doar că au adus contribuții valoroase în discuțiile și activitățile desfășurate, dar au și creat legături durabile și prietenii internaționale, care pot influența pozitiv direcția viitoare a colaborării în această zonă esențială pentru viitorul nostru energetic. Discuțiile între profesorii din Japonia și din România au permis compararea sistemelor și provocărilor cu care se confruntă educația la nivel mondial.
.La fel de importantă a fost și experiența culturală, interacțiunea cu o civilizație cum este cea japoneză este o experiență care ne va rămâne vie în amintire pentru totdeauna, o incursiune fascinantă într-o cultură încărcată de tradiții și inovații uluitoare. Fiecare moment a fost o oportunitate de a descoperi noi perspective și de a ne bucura de contrastul dintre vechi și nou. Am fost captivate de amabilitatea oamenilor, de funcționalitatea și armonia mecanismelor sociale, de priveliștile spectaculoase care ne-au tăiat răsuflarea. Japonia este cu adevărat un colț de lume aparte, unde tradiția se împletește cu modernul, iar zilele petrecute aici au fost doar o mică incursiune într-un tablou cu adevărat vast și captivant.
Astfel, participarea românească la “Joshikai in Fukushima” rămâne nu doar o experiență de învățare semnificativă pentru elevele implicate, ci și un pas semnificativ spre construirea unei lumi mai bune prin înțelegere reciprocă și colaborare internațională în domeniul științei, ingineriei și tehnologiei. Cu fiecare astfel de inițiativă, deschidem porți spre cunoaștere, inovație și cooperare, modelând un viitor mai sustenabil și mai sigur pentru întreaga planetă.
În perioada 29-31 iulie 2023, a avut loc la Fukushima, Japonia, workshopul Joshikai in Fukushima, International Mentoring Workshop in Science, Engeneering and Decommissioning, organizat de Nuclear Energy Agency, la care au participat și 9 eleve din România.
În ultima zi a workshopului, 31 iulie, a fost organizată o vizită la Fukushima Daiichi, în care toți participanții au avut șansa de a afla ceea ce s-a întâmplat în 2011 și despre situația actuală, precum și de a vedea cât de departe a ajuns Fukushima în procesul de reconstrucție. Acest tur a fost o experiență revelatoare și ne-a schimbat viziunea privind Fukushima și despre dezastrul produs în 2011. Intrarea în zonă s-a făcut cu luarea unor măsuri de securitate și de protecție deosebite, care au constat în purtarea unor echipamente de protecție, măști, renunțarea la bijuterii, obiecte metalice și la telefoane, interdicția de a face fotografii.
Mulți oameni încă ezită să viziteze zona Fukushima, deoarece consideră că este încă nesigură și că ar putea fi expuși la niveluri ridicate de radiații. În timpul turului, fiecare am purtat un contor Geiger. Inclusiv autobuzul în care am fost transportați era dotat cu un ecran mare pe care se putea citi valorea momentană a dozei de radiații. Doza de radiații la care am expuși în această excursie a fost aproximativ 0,02 mSv radiații gamma și zero radiații beta. Pentru comparație, doza estimată pe care am primit-o în zborul dus-întors de la București la Tokio a fost de aproximativ 0,08-0,09 mSv, ceea ce a reprezentat cam de 4 ori doza la care am fost expuse în timpul turului.
În prima parte a vizitei am participat la o prezentare în interior, ocazie cu care am aflat despre ceea ce s-a întâmplat, despre eforturile de decontaminare, tehnologiile folosite pentru decontaminarea solului și a apei din zonă, planurile privind decontaminarea zonei ce se vor desfășura în următorii 30-40 de ani. A urmat un tur în autobuz al principalelor zone: lângă reactorii care au explodat, am văzut suprafețe de dimensiuni enorme pe care sunt depozitate nenumărate conteinere cu apă tratată și grămezi de pământ acoperit cu prelate. Unele urme dezastrului sunt încă păstrate pentru a reaminti oamenilor forța nimicitoare a naturii.
În data de 11 martie 2011, ora 9:46 Japonia a fost zguduită de un cutremur devastator cu magnitudinea de 9,1, cel mai puternic cutremur înregistrat în Japonia, care a afectat înclinarea axei Terrei, urmat de un tsunami masiv, care a măturat o zonă de aproximativ 10 km în interiorul uscatului, declanșând una dintre cele mai grave catastrofe nucleare din istorie.
Centrala nucleară Fukushima Daiichi, situată în apropiere de orașul Okuma, prefectura Fukushima, era o centrală nucleară de tip Boiling Water Reactor (BWR), construită și operată de Tokyo Electric Power Company (TEPCO). BWR-urile sunt centrale nucleare în care apa este atât moderator, cât și agent de răcire. Ele utilizează drept combustibil nuclear uraniul îmbogățit, care prin reacția de fisiune generează căldură, care, la rândul său, este folosită pentru a produce abur și pentru a acționa turbinele care generează electricitate.
Centrala nucleară a fost lovită de valuri uriașe, care au distrus echipamentele și au cauzat defecțiuni grave la mai multe reactoare nucleare. Acest eveniment a devenit cunoscut sub numele de “Accidentul de la Fukushima” sau “Dezastrul Fukushima”.
Cronologia evenimentelor:
– 11 martie 2011: Un cutremur de magnitudine 9.0 a lovit coasta de nord-est a Japoniei, generând un tsunami devastator.
– 11 martie 2011: Valul tsunami a inundat centrala nucleară Fukushima Daiichi, provocând pierderea alimentării electrice și defectarea sistemului de răcire a reactoarelor.
– 12 martie 2011: Prima explozie nucleară a avut loc în unitatea de reactor 1, după ce hidrogenul generat s-a acumulat în clădirea reactorului și a luat foc. Au început să apară informații despre scurgeri de radiații, iar autoritățile au început evacuarea a mii de oameni din zona afectată. Particulele radioactive au contaminat peste 1.000 de km pătrați, determinând 160.000 de oameni să părăsească regiunea.
– 14 martie 2011: A avut loc o explozie în reactorul nuclear Fukushima Daiichi 3, iar lucrătorii de la centrală au fost evacuați temporar din cauza nivelurilor ridicate de radiații. La scurt timp după aceea a urmat o altă explozie în reactorul 2.
– 15 martie 2011: O a treia explozie a avut loc în reactorul 4, care nu era în funcțiune la momentul cutremurului, datorită acumulării de hidrogen în clădirea reactorului.
– 12-15 martie 2011: Nivelurile ridicate de radiații au fost detectate în aer și în apropierea centralei, determinând evacuarea a mii de persoane din zonă, într-o rază de 20 de kilometri în jurul centralei.
Victime
În urma accidentului, pierderile umane directe au fost în principal cauzate de tsunami, iar numărul total al morților s-a ridicat la peste 15.000 de persoane.
Cu toate acestea, decesele cauzate de expunerea la radiații directă au fost relativ limitate, numărul oficial fiind de 2 muncitori de la centrală, care au fost afectați de o radiație extrem de mare. Efortul de decontaminare a fost un proces complex și dificil. A fost necesară evacuarea și restricționarea accesului în zonele afectate pentru a minimiza expunerea populației la radiații. De asemenea, au fost luate măsuri pentru curățarea și decontaminarea mediului înconjurător, inclusiv sol, apă și clădiri afectate.
Efortul de decontaminare:
Izotopii radioactivi eliberați în timpul dezastrului nuclear de la Fukushima includ: a. Cesiu-137: Acest izotop are o perioadă lungă de înjumătățire și contribuie major la pericolul de radiații pe termen lung. Este ușor absorbit de plante și animale și poate rămâne în mediu timp de decenii. b. Iod-131: Acest izotop are o perioadă de înjumătățire mai scurtă decât cesiul-137, dar este extrem de radioactiv. Poate fi absorbit de glanda tiroidă și prezintă un risc semnificativ pentru sănătate, în special pentru copii. c. Stronțiu-90: Stronțiul-90 este un izotop cu o perioadă de înjumătățire lungă, care este adesea absorbit în organism, în oase, asemănător calciului, unde poate rămâne mulți ani.
Planul de decontaminare a centralei nucleare Fukushima implică mai multe etape și eforturi menite să reducă răspândirea contaminării radioactive și să stabilizeze situația. Unele elemente-cheie ale planului includ:
Managementul apei: Una dintre principalele provocări la Fukushima este gestionarea cantității mari de apă contaminată utilizată pentru a răci reactoarele. Această apă trebuie tratată pentru a îndepărta izotopii radioactivi înainte de a fi eliberată sau depozitată în condiții de siguranță. Singura componentă care nu poate fi separată este tritiumul, izotop greu al hidrogenului, pentru care se dorește deversarea în ocean, diluția contribuind la reducerea nocivității apei tratate.
Stabilizarea reactorului: Operatorul centralei, Tokyo Electric Power Company (TEPCO), lucrează pentru a stabiliza reactoarele avariate pentru a preveni alte eliberări de materiale radioactive.
Managementul deșeurilor: Efortul de curățare generează o cantitate semnificativă de deșeuri radioactive, care trebuie gestionate, depozitate și, în cele din urmă, eliminate în mod corespunzător și în condiții de siguranță.
Operatiunea de decontaminare a dezastrului de la Fukushima are ca scop limitarea contaminării radioactive de la cele trei reactoare nucleare implicate în dezastrul nuclear de la Fukushima Daiichi din 2011. Reactoarele erau vecine unele cu altele, ceea ce a îngreunat gestionarea accidentelor din cauza numărului de pericole simultane concentrate într-o zonă mică. Centrala nu a putut face față la topirea miezului la trei reactoare și la bazinele de combustibil expuse la trei unități.
Pentru a rezolva această problemă, în termen de trei luni au fost instalate sisteme de răcire automate și a fost construită o acoperire din material textil pentru a proteja clădirile de furtuni și de precipitații abundente. Au fost instalate noi detectoare pentru a urmări emisiile de gaz xenon, au fost instalate filtre pentru a reduce emisiile de contaminanți care puteau scăpa din centrală și a fost turnat ciment în apropierea fundului mării pentru a împiedica contaminanții să pătrundă accidental în ocean.
Michio Aoyama, om de știință la Institutul de Radioactivitate a Mediului de la Universitatea Fukushima, a estimat că s-au eliberat în Oceanul Pacific 18.000 de terabecquereli prin cesiul 137. La doi ani de la accident, centrala afectată încă mai elibera zilnic în ocean 30 de gigabecquereli de cesiu 137 și 5,8 miligrame de stronțiu 90. Se estimează că dezafectarea centralei va costa zeci de miliarde de dolari și va dura 30-40 de ani. Tokyo Electric Power Company (TEPCO) intenționează să îndepărteze materialul combustibilului nuclear rămas din centrale până în 2031 și 2040 sau 2050. Contaminarea solului în cele mai multe zone din Fukushima s-a redus, iar în 2018, apa contaminată încă se mai scurgea în Oceanul Pacific la o rată mult diminuată de 2 GBq pe zi.
Dozimetrie
CE ESTE NECESAR SĂ ŞTIM DESPRE RADIAŢIILE IONIZANTE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA OMULUI GHID DE EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATEA POPULAŢIEI
De la dezastrul nuclear de la Fukushima din 2011, peste 1 milion de tone de apă radioactivă s-au acumulat la centrala din centrul Japoniei. În curând, centrala nu va mai avea spațiu pentru a stoca apa, ceea ce reprezintă o mare problemă. În prezent, planul este de a o arunca în mare. Cum se poate face ca 1 milion de tone de apă radioactivă să fie potabilă?
Chiar de la început, programul Erasmus a devenit unul dintre cele mai valoroase instrumente europene pentru schimburi de experiență între instituții educaționale, promovând schimbul de bune practici. În cadrul proiectul Erasmus+ cu numărul 2021-1-RO01-KA121-SCH-000019456, Colegiul Național “Zinca Golescu” din Pitești a organizat o acțiune de mobilitate de grup în domeniul educației școlare, concentrându-se pe teme din domeniile STEM. Această experiență a avut loc în perioada 1 – 5 iunie 2023, gazdă fiind liceul PPMG “Akad. Ivan Tsenov”, din orașul Vratsa din Bulgaria.
Cei zece elevi piteșteni, cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani, au fost primiți cu căldură și au fost implicați, alături de elevii bulgari, într-un program amplu și interactiv, gândit de echipele de profesori din cele două școli, care a avut ca scop să le ofere cunoștințe și să le dezvolte abilități în domeniile STEM, printr-o experiență de învățare inovatoare.
Una dintre activități fost participarea la Festivalul Științei și Ecologiei organizat la Școala PPMG “Akad. Ivan Tsenov”, în Vratsa, Bulgaria. Acest eveniment a permis elevilor să se implice activ în învățare prin experiment, să-și dezvolte gândirea critică, alături de capacitatea de rezolvare a problemelor, prin colaborare și creativitate. Festivalul a facilitat schimbul de bune practici în domeniul educației STEM prin accentul pe care l-a pus pe conștientizarea problemelor ecologice și a importanței practicilor durabile, elevii fiind încurajați să reflecteze asupra impactului activităților umane asupra mediului și să exploreze găsirea de soluții, în lumina responsabilității sociale.
O altă activitate interesantă prin dezvoltarea înțelegerii principiilor din spatele iluziilor optice și a dezvoltării unor abilități practice a fost workshopul legat de optica geometrică. Elevii au utilizat cele învățate la școală despre reflexia luminii și au învățat cum pot crea iluzii optice folosind materiale obișnuite. Activitatea de construire a unui spectroscop cu CD a oferit elevilor oportunitatea de a înțelege noțiuni de spectroscopie/spectrometrie și de descompunere a luminii în radiații de diferite lungimi de undă. Ei au aflat despre spectrele de emisie și absorbție și cum se obțin în astrofizică informații despre stele, prin analiza datelor spectrale.
În workshopul de introducere în designul asistat de calculator (CAD) și imprimare 3D elevii și-au testat creativitatea și au aflat aplicațiile tehnologiei 3D. Au învățat cum să modeleze colaborativ diferite obiecte, utilizând platforma Onshape.com și au creat propriul lor design pentru imprimarea 3D.
De asemenea, arta și-a făcut simțită prezența în cadrul a două ateliere creative, elevii explorând conexiunea dintre astronomie și artă. Au învățat despre stele, constelații și au creat design-uri unice, pictând tricouri cu vopseluri fosforescente, pe care le-au admirat la căderea întunericului. Prin discuțiile libere purtate în cadrul activității “Copii născuți din stele” elevii au sesizat apropierea literaturii de anumite teme științifice, adâncindu-și înțelegerea fenomenelor astrofizice, după care au urmărit traiectoria Stației Spațiale Internaționale și au aflat cum se utilizează cele mai simple instrumente astronomice, cuadrantul și astrolabul.
O altă activitate practică outdoor, interdisciplinară, chimie-ecologie, cu un impact deosebit, a fost determinarea pH-ului apei și al solului, precum testarea modalităților de a reduce impactul poluării.
Pe parcursul activităților elevii au avut ocazia de a-și dezvolta înțelegerea interculturală și de a aprecia patrimoniul cultural și istoric al Bulgariei și României. Prezentările țărilor, schimbul de preparate tradiționale și vizitele la diverse obiective culturale au contribuit la promovarea dialogului intercultural și a respectului reciproc între participanți. Comunicarea în cadrul activităților de proiect s-a realizat în limba engleză, pe parcursul multor ore, zilnic, ceea ce a contribuit la îmbunătățirea competențelor elevilor de comunicare într-o limbă străină.
Profesorii însoțitorii, d-na Aida Mihaela Grecu, profesoară de limba engleză și coordonatoarea proiectelor Erasmus+ în Colegiul Național ”Zinca Golescu”, d-na Iuliana Roman, profesoară de fizică, și d-na Gabriela Popa, profesoară de informatică, au îndrumat și ghidat elevii colegiului pe întreaga durată a activității, fiind responsabile de organizarea și facilitarea atelierelor, alături de colegele lor de la liceul PPMG “Akad. Ivan Tsenov”, d-na Kalina Nikolova și d-na Ani Pavlova, profesoare de limba engleză, d-na Peppa Pavlova, profesoară de fizică și d-na Dimitrina Michelva, profesoară de chimie, asigurându-se că elevii beneficiază din plin de experiența lor internațională.
Alte activități în aer liber:
Ziua Eroilor în Bulgaria – 2 iunie
Vizită la Peștera Ledenika
Muzeul de etnografie Vratsa
Activitatea în cadrul proiectului Erasmus+ a fost un succes remarcabil. Elevii au dobândit cunoștințe și abilități valoroase în domeniile STEM, au dezvoltat înțelegerea interculturală și au explorat conexiunea dintre știință și artă. Elevii au învățat să lucreze eficient în echipă, să-și comunice ideile în mod clar, dar și să asculte și să respecte perspectivele celorlalți. Aceste abilități sunt cruciale în domeniile STEM, unde colaborarea interdisciplinară este adesea necesară pentru a aborda probleme complexe. Tinerilor implicați în proiect le-a crescut încrederea în propria lor capacitate de a face față provocărilor academice și sociale într-un mediu internațional, iar această experiență le va fi cu siguranță de folos pe tot parcursul vieții, motivându-i să continue să exploreze lumea înconjurătoare, să aprecieze frumusețea naturii, să se implice activ în protecția mediului și să își urmeze pasiunile în domeniul științei și al tehnologiei.
Gânduri de la elevi:
Leo: Though it was just a week, we learned a lot about STEM subjects, a new culture, and about teamwork. Matei: I think it was a good experience that we made some friendships, we improved our English, our creative skills, our sociability, our project management, and we saw how the world is on the south of the Danube. Daria N: I wish I could relive the experience, but I am also excited to get a new chance to participate in another project in the future! Cezara: the opportunity to exchange pieces of our culture, STEM values and learn about their school system. I’d want to go back and do it all over again Teodora: I’m grateful I could take part in such a project and I’m looking forward to the next one! Victoria: Overall, it was an opportunity that developed many personal skills, as I have mentioned, the speaking and communication ones, but also I remained with the knowledge that I have gained during those days in STEM area and cultural area.
IulianaRoman 